acceptor

  • 1. (Atom de natură străină) care poate primi un electron suplimentar, determinând apariția unui gol pozitiv în masa unui semiconductor.
    surse: MDA2 DEX '09 DN fizică
  • 2. (Substanță chimică) care poate fixa o altă substanță.
    surse: MDN '00

etimologie:

Intrare: acceptor (adj.)
acceptor (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acceptor acceptorul acceptoare acceptoarea
plural acceptori acceptorii acceptoare acceptoarele
genitiv-dativ singular acceptor acceptorului acceptoare acceptoarei
plural acceptori acceptorilor acceptoare acceptoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: acceptor (s.m.)
acceptor (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acceptor acceptorul
plural acceptori acceptorii
genitiv-dativ singular acceptor acceptorului
plural acceptori acceptorilor
vocativ singular
plural

9 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

acceptór sm [At: DEX2 / Pl: -i / E: fr accepteur] (Fiz) Atom trivalent care, introdus într-un semiconductor, primește electroni de la un atom din rețeaua cristalină a acestuia.

ACCEPTÓR, -OÁRE, acceptori, -oare, adj., s. m. (Fiz.) (Atom de natură străină) care poate primi un electron suplimentar, determinând apariția unui gol pozitiv în masa unui semiconductor. – Din fr. accepteur.

ACCEPTÓR, acceptori, s. m. (Fiz.) Atom trivalent care, introdus într-un semiconductor, primește electroni de la un atom din rețeaua cristalină a acestuia. – Din fr. accepteur.

ACCEPTÓR, acceptori, s. m. (Fiz.) Atom trivalent care introdus într-un semiconductor primește electroni de la un atom din rețeaua cristalină a acestuia. – Din fr. accepteur.

acceptór2 s. m., pl. acceptóri

acceptór1 adj. m., pl. acceptóri; f. sg. și pl. acceptoáre

acceptór adj. m., s. m., pl. acceptóri; f. sg. și pl. acceptoáre

ACCEPTÓR s.m. Atom, grup de atomi sau de ioni cu învelișul electronic exterior incomplet. [Pron. ac-cep-. / < fr. accepteur].

ACCEPTÓR, -OÁRE s. m. 1. (atom) capabil a primi electroni suplementari. 2. (substanță chimică) care poate fixa o altă substanță. (< fr. accepteur)