opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACCEPTOR, -OARE, acceptori, -oare, adj., s. m. (Fiz.) (Atom de natură străină) care poate primi un electron suplimentar, determinând apariția unui gol pozitiv în masa unui semiconductor. – Din fr. accepteur.

acceptor sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: fr accepteur] (Fiz) Atom trivalent care, introdus într-un semiconductor, primește electroni de la un atom din rețeaua cristalină a acestuia.

ACCEPTOR, acceptori, s. m. (Fiz.) Atom trivalent care, introdus într-un semiconductor, primește electroni de la un atom din rețeaua cristalină a acestuia. – Din fr. accepteur.

ACCEPTOR, acceptori, s. m. (Fiz.) Atom trivalent care introdus într-un semiconductor primește electroni de la un atom din rețeaua cristalină a acestuia. – Din fr. accepteur.

ACCEPTOR s.m. Atom, grup de atomi sau de ioni cu învelișul electronic exterior incomplet. [Pron. ac-cep-. / < fr. accepteur].

ACCEPTOR, -OARE s. m. 1. (atom) capabil a primi electroni suplementari. 2. (substanță chimică) care poate fixa o altă substanță. (< fr. accepteur)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

acceptor2 s. m., pl. acceptori

acceptor1 adj. m., pl. acceptori; f. sg. și pl. acceptoare

acceptor2 s. m., pl. acceptori

acceptor1 adj. m., pl. acceptori; f. sg. și pl. acceptoare

acceptor adj. m., s. m., pl. acceptori; f. sg. și pl. acceptoare

Intrare: acceptor (adj.)
acceptor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acceptor
  • acceptorul
  • acceptoru‑
  • acceptoare
  • acceptoarea
plural
  • acceptori
  • acceptorii
  • acceptoare
  • acceptoarele
genitiv-dativ singular
  • acceptor
  • acceptorului
  • acceptoare
  • acceptoarei
plural
  • acceptori
  • acceptorilor
  • acceptoare
  • acceptoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: acceptor (s.m.)
acceptor2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acceptor
  • acceptorul
  • acceptoru‑
plural
  • acceptori
  • acceptorii
genitiv-dativ singular
  • acceptor
  • acceptorului
plural
  • acceptori
  • acceptorilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

acceptor, acceptorisubstantiv masculin
acceptor, acceptoareadjectiv

  • 1. fizică (Atom de natură străină) care poate primi un electron suplimentar, determinând apariția unui gol pozitiv în masa unui semiconductor. DEX '09 MDA2 DN
  • 2. (Substanță chimică) care poate fixa o altă substanță. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.