accelerare sf [At: DA / Pl: ~rări / E: accelera] 1-2 (Fiz) Mărire a vitezei de deplasare (a unui mobil) sau de funcționare a unui sistem tehnic Si: accelerat¹ (1-2), amestecat¹ (1). 3 Grăbire a unei acțiuni Si: accelerat¹ (3), amestecat¹ (2).

ACCELERARE, accelerări, s. f. Acțiunea de a accelera; iuțire, grăbire. Entuziasmul oamenilor muncii a luat aspectul unei adevărate bătălii pentru perfecționarea tehnicii și îmbunătățirea proceselor de producție în vederea accelerării ritmului de industrializare a țării și transformării socialiste a agriculturii. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 4, 30.

ACCELERARE, accelerări, s. f. Acțiunea de a accelera; iuțire, grăbire.

ACCELERARE s.f. Acțiunea de a accelera; iuțire. ♦ (Cinem.) Trucaj prin care, în timpul proiecției, mișcările se efectuează cu o viteză mai mare decît cea normală. [< accelera].

accelerare f. 1. mărirea iuțelii unui corp în mișcare, grăbire; 2. execuțiune grabnică.

accelera [At: DA / Pzi: ~rez / E: fr accélérer] 1-2 vti (D. viteza de deplasare a unui mobil, de funcționare a unui sistem tehnic) A(se) mări. 3-4 vir (Dean) A (se) grăbi.

*ACCELERA (-erez) vb. tr. A grăbi, a iuți [fr. < lat.].

ACCELERA, accelerez, vb. I. Tranz. A iuți, a grăbi (o mișcare, o acțiune). Trenul își accelerează viteza. ◊ Legea economică fundamentală a capitalismului contemporan adîncește la maximum contradicțiile sistemului capitalist, accelerează procesul de putrezire a capitalismului, pieirea lui. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 336, 6/6.

ACCELERA, accelerez, vb. I. Tranz. A iuți, a grăbi o mișcare, o acțiune. – Fr. accélérer (lat. lit. accelerare).

ACCELERA vb. I. tr. A imprima o accelerație, a iuți, a grăbi din ce în ce mai mult. [Pron. ac-ce-. / < fr. accélérer, cf. it. accelerare, lat. accelerare].

ACCELERA vb. I. tr. a imprima o accelerație, a iuți, a grăbi din ce în ce mai mult. II. refl. a deveni mai rapid. (< fr. accélérer, lat. accelerare)

A ACCELERA ~ez tranz. (acțiuni, procese tehnice) A face să se desfășoare într-un ritm mai rapid (uneori nejustificat); a pripi; a grăbi; a zori; a precipita. /<fr. accélérer, lat. accelerare

accelerà v. a iuți, a grăbi.

*accelerațiúne f. (lat. accelerátio, -ónis). Acțiunea de a accelera, ĭuțire, grăbire. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

*acceleréz v. tr. (lat. accélero, -ráre, d. celer, iute, răpede; fr. accélérer). Grăbesc, ĭuțesc: a accelera mersu, lucrările.

+accelerare s. f., g.-d. art. accelerării; pl. accelerări

accelerare s. f., g.-d. art. accelerării; pl. accelerări

accelerare s. f., g.-d. art. accelerării; pl. accelerări

accelera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. accelerez, 3 accelerează; conj. prez. 1 sg. să accelerez, 3 să accelereze

accelera (a ~) vb., ind. prez. 3 accelerează

accelera vb., ind. prez. 1 sg. accelerez, 2 sg. accelerezi, 3 sg. și pl. accelerează

ACCELERARE s. grăbire, iuțire, urgentare, zorire. (~ expedierii unei mărfi.)

ACCELERARE s. grăbire, iuțire, urgentare, zorire. (~ expedierii unei mărfi.)

ACCELERA vb. a grăbi, a iuți, a urgenta, a zori, (astăzi rar) a pripi. (~ încheierea unei acțiuni.)

ACCELERA vb. a grăbi, a iuți, a urgenta, a zori, (astăzi rar) a pripi. (~ încheierea unei operații.)

Accelerare ≠ încetinire

A accelera ≠ a încetini