8 definiții pentru acatalectic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acataléctic an [At: DA / Pl: ~ice / E: lat acatalecticus] (Îs) Vers ~ (Îmgl) Vers căruia nu-i lipsește nici o silabă.

ACATALÉCTIC, acatalectice, adj. (În metrica greco-latină, în sintagma) Vers acatalectic (și substantivat, n.) = vers căruia nu-i lipsește nicio silabă. – Din fr. acatalectique.

ACATALÉCTIC, acatalectice, adj. (În metrica greco-latină, în sintagma) Vers acatalectic (și substantivat n.) = vers căruia nu-i lipsește nici o silabă. – Din fr. acatalectique.

ACATALÉCTIC adj., s.n. (Vers antic) cu unitățile metrice complete. [< fr. acatalectique, cf. gr. a – fără, katalektikos – catalectic].

ACATALÉCTIC adj. (despre versuri antice) cu unitățile metrice complete. (< fr. acatalectique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acataléctic (vers ~) adj. m.; pl. f. acataléctice

acataléctic adj. n., pl. acataléctice


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

acatalectic (< gr. ἁϰατάληϰτος, akatalektos, „fără sfârșit”), termen ce desemnează, în prozodia* greacă și latină, un vers complet al cărui ultim picior (1) sfârșește cu o silabă atonă. În versificația pop. românească sunt cunoscute 2 tipare metrice a.: de 6 și de 8 silabe. Ex. Cine-aude-a mea guriță. Sin. vers complet, vers plin. V. catalectic.

Intrare: acatalectic
acatalectic adjectiv neutru
adjectiv neutru (AN2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acatalectic
  • acatalecticul
  • acatalecticu‑
plural
  • acatalectice
  • acatalecticele
genitiv-dativ singular
  • acatalectic
  • acatalecticului
plural
  • acatalectice
  • acatalecticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

acatalectic

etimologie: