8 definiții pentru acatalectic

ACATALÉCTIC, acatalectice, adj. (În metrica greco-latină, în sintagma) Vers acatalectic (și substantivat, n.) = vers căruia nu-i lipsește nicio silabă. – Din fr. acatalectique.

ACATALÉCTIC, acatalectice, adj. (În metrica greco-latină, în sintagma) Vers acatalectic (și substantivat n.) = vers căruia nu-i lipsește nici o silabă. – Din fr. acatalectique.

acataléctic (vers ~) adj. m.; pl. f. acataléctice

acataléctic adj. n., pl. acataléctice

acataléctic an [At: DA / Pl: ~ice / E: lat acatalecticus] (Îs) Vers - (Îmgl) Vers căruia nu-i lipsește nici o silabă.

ACATALÉCTIC adj., s.n. (Vers antic) cu unitățile metrice complete. [< fr. acatalectique, cf. gr. a – fără, katalektikos – catalectic].

ACATALÉCTIC adj. (despre versuri antice) cu unitățile metrice complete. (< fr. acatalectique)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

acatalectic (‹ gr. ἁϰατάληϰτος, akatalektos, „fără sfârșit”), termen ce desemnează, în prozodia* greacă și latină, un vers complet al cărui ultim picior (1) sfârșește cu o silabă atonă. În versificația pop. românească sunt cunoscute 2 tipare metrice a.: de 6 și de 8 silabe. Ex. Cine-aude-a mea guriță. Sin. vers complet, vers plin. V. catalectic.

Intrare: acatalectic
acatalectic
substantiv neutru (N2) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acatalectic acatalecticul
plural acatalectice acatalecticele
genitiv-dativ singular acatalectic acatalecticului
plural acatalectice acatalecticelor
vocativ singular
plural