15 definiții pentru acalmie

acalmíe sf [At: DA / E: fr accalmie) 1-2 Potolire (sau încetare) temporară a vântului care, uneori, prevestește furtuna. 3 (Fig) Răstimp de liniște după o perioadă frământată.

ACALMÍE s. f. Potolire sau încetare temporară a mișcării vântului sau valurilor. ♦ Fig. Răstimp de liniște în cadrul sau după o perioadă frământată. – Din fr. accalmie.

ACALMÍE s. f. Potolire sau încetare temporară a mișcării (vântului sau valurilor). ♦ Fig. Răstimp de liniște în cadrul sau după o perioadă frământată. – Din fr. accalmie.

ACALMÍE S. f. Potolire sau încetare temporară a mișcării, în special a vîntului. ◊ Fig. Răstimp de liniște în cadrul unei perioade frămîntate. Trec mîinile-i pe clape, în maximul vitezii... Vai, ce pățesc acuma bemolii și diezii! Și deodată parcă s-ar face-o acalmie... Dar nu!... și mai sălbatic prind notele să zboare! ANGHEL-IOSIF, C. M. I 44.

ACALMÍE s. f. Potolire sau încetare temporară a mișcării (vântului). ♦ Fig. Răstimp de liniște în cadrul unei perioade frământate. – Fr. accalmie.

acalmíe s. f., art. acalmía, g.-d. acalmíi, art. acalmíei

acalmíe s. f., art. acalmía, g.-d. art. acalmíei; pl. acalmíi

ACALMÍE s.f. Perioadă de calm care urmează pentru un moment după o rafală de vânt. ♦ (Fig.) Răstimp liniștit într-o perioadă de frământări. [Gen. -iei. / < fr. accalmie].

ACALMÍE s. f. 1. stare de calm momentan a vântului sau a valurilor mării. 2. (fig.) liniște după o perioadă de frământări. (< fr. accalmie)

ACALMÍE f. 1) Perioadă de liniștire temporară a valurilor. 2) fig. Răstimp de liniște într-o perioadă de frământări. [G.-D. acalmiei] /<fr. accalmie

acalmie f. termen de marină: calm momentan după o furtună (și fig.).

*acalmíe f. (fr. accalmie, d. calme, liniștit). Mar. Liniște momentană a vîntuluĭ și a măriĭ. Fig. Repaus, amorțeală (în viața unuĭ popor orĭ în afacerĭ).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ACALMÍE s. calm, liniște, pace, tăcere, (înv. și reg.) páos, (înv.) lin, liniștíre, molcomíre. (Stare de ~ în natură.)

Intrare: acalmie
acalmie
substantiv feminin (F134) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acalmie acalmia
plural
genitiv-dativ singular acalmii acalmiei
plural
vocativ singular
plural