13 definiții pentru acacie acacia (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACÁCIE, acacii, s. f. Nume dat arborilor sau arbuștilor tropicali din familia leguminoaselor, cu flori albe sau galbene, cultivați ca plante ornamentale, pentru industria parfumurilor și pentru extragerea gumei arabice (Acacia). [Var: acácia s. f.] – Din lat., fr. acacia.

*acácie f. (lat. acácia, d. vgr. akakia). Bot. O plantă din familia mimozei ale căreĭ rude conțin gumă arabică. Alt nume (dat pe nedrept) salcîmuluĭ, care e papilionaceu.

acacia sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: lat, fr acacia] Nume dat arborilor sau arbuștilor tropicali din familia leguminoaselor cu flori albe sau galbene, cultivați ca plante ornamentale, pentru industria parfumurilor și pentru extragerea gumei arabice (Acacia).

ACÁCIA, acacii, s. f. Nume dat arborilor sau arbuștilor tropicali din familia leguminoaselor, cu flori albe sau galbene, cultivați ca plante ornamentale, pentru industria parfumurilor și pentru extragerea gumei arabice (Acacia). – Din lat., fr. acacia.

ACÁCIA s.m. Arbore sau arbust din familia leguminoaselor, cu flori galbene sau albe și cu miros plăcut, care crește în regiunile calde. [< fr., lat. acacia].

ACÁCIA s. f. arbore sau arbust (sub)tropical din familia leguminoaselor, cu frunzele în foliole fine și cu flori galbene sau albe, mirositoare. (< fr., lat. acacia)

acacia f. numele științific al arborelui din care o varietate se numește în Tr. acaț, în Muntenia salcâm și în Oltenia dafin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acácie (-ci-e) s. f., art. acácia (-ci-a), g.-d. art. acáciei; pl. acácii, art. acáciile (-ci-i-)

acácia s. f. (sil. -ci-a), g.-d. art. acáciei; pl. acácii, art. acáciile (sil. -ci-i-)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ACACIA Mill., ACACIA, fam. Leguminosae. Gen originar din ținuturile calde ale Australiei și Africii, cca 450 de specii, arbori și arbuști (2-30 m înălțime). Frunze delicate, asemănătoare celor de ferigă, dublu-penat-compuse sau cu filodii. Stipelele lipsesc sau sînt foarte mici, pergamentoase, uneori transformate în spini. Flori în capitule rotunde, spice sferice sau oblonge, de obicei hermafrodite, galbene-strălucitoare, uneori albe, odorante, înveliș floral dublu. Stamine numeroase, libere. Caliciul și petalele, de multe ori, slab dezvoltate, încît floarea pare a fi formată dintr-un buchet de stamine lungi. Fructul este o păstaie (pergamentoasă, pieloasă sau lemnificată) (Pl. 1, fig. 4).

Acacia alata R. Br. Specie care înflorește în mart.-mai. Flori galbene. Arbust înalt pînă la 2 m, pubescent, rareori glabru.. Filodii în 2 rînduri, orientate spre în jos, stipele spinoase, persistente.

Albizia lophantha (Willd.) Benth. (syn. A. distachya Macbr.; Acacia lophantha Willd.). Specie ce înflorește în mart.-mai. Flori galbene, scurt-pedunculate, în spic cilindric sau ovat-lunguieț. Arbore sau tufă, cca 3,5 m înălțime, pubescent-catifelată. Frunze dublu-penate, pînă la 10 perechi de foliole, compuse, la rîndul lor, din pînă la 40 perechi de frunzulițe liniare, cu vîrf bont.

Intrare: acacie
  • silabație: -ci-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acacie
  • acacia
plural
  • acacii
  • acaciile
genitiv-dativ singular
  • acacii
  • acaciei
plural
  • acacii
  • acaciilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F162)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acacia
  • acacia
plural
  • acacii
  • acaciile
genitiv-dativ singular
  • acacii
  • acaciei
plural
  • acacii
  • acaciilor
vocativ singular
plural
Acacia (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Acacia