10 definiții pentru abstracționism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

abstracționísm sn [At: DEX2 / P: ~ți-o- / E: fr abstractionnisme] Curent în artele plastice europene, a cărui trăsătură dominantă o constitue încercarea de a elimina din reprezentarea operei de artă orice referire la realitățile exterioare, ideile și sentimentele fiind redate prin pete de culoare sau prin figuri geometrice.

ABSTRACȚIONÍSM s. n. 1. Tendință care acordă abstracțiunilor aceeași valoare cu aceea a realităților concrete. 2. Artă abstractă. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. abstractionnisme.

ABSTRACȚIONÍSM s. n. Curent în artele plastice europene, a cărui trăsătură o constituie încercarea de a elimina din reprezentarea operei de artă orice referire la realitățile exterioare, ideile și sentimentele fiind relatate prin pete de culoare sau prin figuri geometrice; artă abstractă. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. abstractionnisme.

ABSTRACȚIONÍSM s. n. Curent decadent în arta plastică din țările burgheze, care reprezintă figurile concrete prin pete colorate sau construcții geometrice complicate. [Pr.: -ți-o-] – Fr. abstractionnisme.

ABSTRACȚIONÍSM s.n. 1. Folosirea excesivă a abstracțiilor. 2. Curent în artele plastice care se folosește de pete colorate sau de construcții geometrice complicate pentru redarea imaginilor sau a figurilor concrete. ♦ Direcție generală în arta contemporană, caracterizată prin intelectualizarea, reducția abstractă și incifrarea imaginii. 3. (Fil.) Tendința de a da abstracțiilor o valoare egală aceleia a realităților concrete. [ Pron. -ți-o-. / < fr. abstractionnisme].

abstracționísm s. n. artă abstractă. (< fr. abstractionnisme)

ABSTRACȚIONÍSM n. Curent artistic contemporan, caracterizat prin reducția abstractă și incifrarea imaginii. [Sil. abs-trac-ți-o-] /<fr. abstractionnisme


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

abstracționísm (-ți-o-) s. n.

abstracționísm s. n. (sil. -ți-o-; mf. abs-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ABSTRACȚIONÍSM s. artă abstractă, artă nonfigurativă.

Intrare: abstracționism
  • silabație: -ți-o-nism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abstracționism
  • abstracționismul
  • abstracționismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • abstracționism
  • abstracționismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

abstracționism

  • 1. Tendință care acordă abstracțiunilor aceeași valoare cu aceea a realităților concrete.
    surse: DEX '09
    • diferențiere Folosirea excesivă a abstracțiilor.
      surse: DN
  • 2. Curent în artele plastice europene, a cărui trăsătură o constituie încercarea de a elimina din reprezentarea operei de artă orice referire la realitățile exterioare, ideile și sentimentele fiind relatate prin pete de culoare sau prin figuri geometrice; artă abstractă.
    surse: DEX '09 DN
    • 2.1. Direcție generală în arta contemporană, caracterizată prin intelectualizarea, reducția abstractă și încifrarea imaginii.
      surse: DN
  • 3. filosofie Tendința de a da abstracțiilor o valoare egală aceleia a realităților concrete.
    surse: DN

etimologie: