12 definiții pentru absint

ABSÍNT, (2) absinturi, s. n. 1. Băutură alcoolică tare, de culoare verde, cu gust amar, preparată cu uleiuri eterice de pelin, anason și alte plante aromatice. 2. Porție de absint (1). – Din fr. absinthe.

ABSÍNT, absinturi, s. n. Băutură alcoolică tare, de culoare verde, cu gust amar, preparată cu uleiuri eterice de pelin, anason și alte plante aromatice. – Din fr. absinthe.

ABSÍNT, absinturi, s. n. Băutură alcoolică tare, de culoare verde, preparată cu pelin, anason, anghelică și alte plante aromatice. Un miros înăcrit de bere și de absint îngreuie aerul. ANGHEL, PR. 190.

ABSÍNT, absinturi, s. n. Băutură alcoolică, de culoare verde, preparată cu pelin, anason și alte plante aromatice. – Fr. absinthe (lat. lit. absinthium).

absínt s. n., (porții) pl. absínturi

absínt s. n., pl. absínturi

absint sn [At: DA / Pl: -e, -uri / E: fr absinthe, lat absinthium] Băutură alcolică tare, amară, de culoare verde, preparată cu uleiuri de pelin, anason și alte plante aromatice.

ABSÍNT s.n. 1. (Bot.) Plantă amară și aromatică, care conține o esență tonică. 2. Băutură alcoolică tare, verzuie, preparată din această plantă sau din pelin, chimen și alte plante aromatice. [< fr. absinthe, cf. lat. absinthium, gr. absinthion].

absínt s. n. 1. plantă amară și aromatică, cu esență toxică; pelin. 2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint (1). (< fr. absinthe, lat. absinthium)

ABSÍNT ~uri n. Băutură alcoolică preparată din pelin, anason și alte plante aromatice. /<fr. absinthe

absint n. licher preparat din frunzele pelinului.

*absínt m. (fr. absinthe d. vgr. apsintion, adică „fără dulceață”). Pelin. N., pl. urĭ. Rachiŭ verde preparat cu frunze și boboci de pelin. V. verdișor.

Intrare: absint
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular absint absintul
plural absinturi absinturile
genitiv-dativ singular absint absintului
plural absinturi absinturilor
vocativ singular
plural