12 definiții pentru abscizie absciziune

ABSCÍZIE, abscizii, s. f. (Med.) Tăiere a unei părți sau a unui organ al corpului. [Pr.: -zi-e-. – Var. absciziúne s. f.] – Din fr. abscission.

abscízie (-zi-e) s. f., art. abscízia (-zi-a), g.-d. art. abscíziei; pl. abscízii, art. abscíziile (-zi-i-)

absciziune sf [At: DA / P: -zi-u- / Pl: ~ni / E: fr abscission] (Med) Rezecție.

ABSCIZIÚNE s. f. v. abscizie.

ABSCIZIÚNE, absciziuni, s. f. (Med.) Tăiere a unei părți sau a unui organ al corpului. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. abscission.

ABSCIZIÚNE, absciziuni, s. f. Extirpare prin tăiere a unei părți, a unui organ al corpului. V. amputare. – Pronunțat: -zi-u-.

ABSCIZIÚNE, absciziuni, s. f. Extirpare prin tăiere a unei părți sau a unui organ al corpului. [Pr.: -zi-u-] – Fr. abscission (lat. lit. abscissio, -onis).

absciziúne s. f., pl. absciziúni

ABSCIZIÚNE s.f. Extirpare a unei părți sau a unui organ al corpului. [Pron. -sci-zi-u-, pl. -ni. / cf. fr. abscision, lat. abscisio].

absciziúne s. f. extirpare a unui organ al corpului. (< fr. abscision, lat. abscisio)

ABSCIZIÚNE f. med. Înlăturare prin intervenție chirurgicală a unei părți sau a unui organ al corpului. /<fr. abscission

*absciziúne f. (lat. abscísio, -ónis. V. inciziune). Retezare, amputare a uneĭ părțĭ fără os.

Intrare: abscizie
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abscizie abscizia
plural abscizii absciziile
genitiv-dativ singular abscizii absciziei
plural abscizii absciziilor
vocativ singular
plural
absciziune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular absciziune absciziunea
plural absciziuni absciziunile
genitiv-dativ singular absciziuni absciziunii
plural absciziuni absciziunilor
vocativ singular
plural