3 definiții pentru abrogativ

abrogatív adj. m., pl. abrogatívi; f. sg. abrogatívă, pl. abrogatíve

ABROGATÍV, -Ă adj. Care urmărește abrogarea (a ceva). [< fr. abrogatif].

abrogatív, -ă adj. care abrogă. (< fr. abrogatif)

Intrare: abrogativ
abrogativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abrogativ abrogativul abrogati abrogativa
plural abrogativi abrogativii abrogative abrogativele
genitiv-dativ singular abrogativ abrogativului abrogative abrogativei
plural abrogativi abrogativilor abrogative abrogativelor
vocativ singular
plural