11 definiții pentru abreviativ

abreviativ, ~ă a [At: CULIANU, A. 1 / P: -vi-a- / Pl: ~i, -e / E: fr abreviativ] (Mol) De prescurtare.

ABREVIATÍV, -Ă, abreviativi, -e, adj. (Rar) Care indică o prescurtare, care abreviază. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. abréviatif.

ABREVIATÍV, -Ă, abreviativi, -e, adj. Care indică o prescurtare, care abreviază. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. abréviatif.

ABREVIATÍV, -Ă, abrevialivi, -e, adj. Care marchează o abreviere. Semne abreviative. - Pronunțat: -vi-a-.

ABREVIATÍV, -Ă, abreviativi, -e, adj. Care prescurtează. [Pr.: -vi-a-] – Fr. abréviatif.

abreviatív (rar) (a-bre-vi-a-) adj. m., pl. abreviatívi; f. abreviatívă, pl. abreviatíve

abreviatív adj. m. (sil. -bre-vi-a-), pl. abreviatívi; f. sg. abreviatívă, pl. abreviatíve

ABREVIATÍV, -Ă adj. Care marchează o abreviere. [Cf. it. abbreviativo, fr. abréviatif].

abreviatív, -ă adj. care indică o abreviere. (< fr. abréviatif)

ABREVIATÍV ~ă (~i, ~e) Care marchează o abreviere. Semne ~e. /<it. abbreviativo, fr. abréviatif

*abreviatív, -ă adj. (d. abbreviat, -iez). Care servește la abreviat: semne abreviative.

Intrare: abreviativ
abreviativ adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abreviativ abreviativul abreviati abreviativa
plural abreviativi abreviativii abreviative abreviativele
genitiv-dativ singular abreviativ abreviativului abreviative abreviativei
plural abreviativi abreviativilor abreviative abreviativelor
vocativ singular
plural