2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

abnegare sf [At: ALECSANDRI, P. III, 476 / Pl: ~gări / E: abnega] 1 (Rar) Tăgăduire. 2-3 Lepădare de cineva sau ceva.

ABNEGÁRE s. f. (Rar) Abnegație. – V. abnega.

ABNEGÁRE s. f. (Rar) Abnegație. – V. abnega.

ABNEGÁRE s. f. (Rar) Abnegație. – Abstract verbal al lui abnega (rar folosit).

abnega vi [At: DA / Pzi: abneg / E: lat abnegare] 1 (Rar) A tăgădui. 2-3 A se lepăda de cineva sau ceva.

ABNEGÁ, abnég, vb. I. (Rar) Tranz. A tăgădui, a nega, a renunța la cineva sau ceva. – Din lat. abnegare.

ABNEGÁ, abnég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a se lepăda de cineva sau de ceva. – Din lat. abnegare.

abnegá vb. I. 1 tr. A tăgădui, a nega; a se lepăda de cineva sau de ceva. 2 refl. A se devota. A se abnega neîntrerupt în interesul întregului (EMIN.). • prez.ind. abnég. /<lat. abnĕgare, it. abnegare.

ABNEGÁ vb. I. tr. A tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva. [< lat. abnegare].

abnegá vb. tr. a tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva. (< lat. abnegare)

A ABNEGÁ abnég intranz. A se consacra în întregime; a se dedica; a se devota. /Din abnegație


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

abnegáre (rar) s. f., g.-d. art. abnegắrii

abnegáre s. f., g.-d. art. abnegării; pl. abnegări

abnegá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 abneágă

abnegá vb., ind. prez. 1 sg. abnég, 3 sg. și pl. abneágă

Intrare: abnegare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abnegare
  • abnegarea
plural
  • abnegări
  • abnegările
genitiv-dativ singular
  • abnegări
  • abnegării
plural
  • abnegări
  • abnegărilor
vocativ singular
plural
Intrare: abnega
verb (VT78)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • abnega
  • abnegare
  • abnegat
  • abnegatu‑
  • abnegând
  • abnegându‑
singular plural
  • abnea
  • abnegați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • abneg
(să)
  • abneg
  • abnegam
  • abnegai
  • abnegasem
a II-a (tu)
  • abnegi
(să)
  • abnegi
  • abnegai
  • abnegași
  • abnegaseși
a III-a (el, ea)
  • abnea
(să)
  • abnege
  • abnega
  • abnegă
  • abnegase
plural I (noi)
  • abnegăm
(să)
  • abnegăm
  • abnegam
  • abnegarăm
  • abnegaserăm
  • abnegasem
a II-a (voi)
  • abnegați
(să)
  • abnegați
  • abnegați
  • abnegarăți
  • abnegaserăți
  • abnegaseți
a III-a (ei, ele)
  • abnea
(să)
  • abnege
  • abnegau
  • abnega
  • abnegaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

abnegare

etimologie:

  • vezi abnega
    surse: DEX '98 DEX '09

abnega

etimologie: