7 definiții pentru ablefarie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ablefarie sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: fr ablépharie] Malformație congenitală caracterizată prin absența parțială sau totală a pleoapelor.

ABLEFARÍE, ablefarii, s. f. Malformație congenitală caracterizată prin absența parțială sau totală a pleoapelor. – Din fr. ablépharie.

ABLEFARÍE, ablefarii, s. f. Malformație congenitală caracterizată prin absența parțială sau totală a pleoapelor. – Din fr. ablépharie.

ABLEFARÍE s.f. (Med.) Anomalie congenitală, caracterizată prin lipsa parțială sau totală a pleoapelor. [Gen. -iei. / < fr. ablépharie, cf. gr. ablepharos – fără pleoape].

ablefaríe s. f. lipsa congenitală a pleoapelor. (< fr. ablépharie)

ABLEFARÍE f. med. Anomalie congenitală constând în lipsa totală sau parțială a pleoapelor. [Sil. a-ble-] /<fr. ablépharie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ablefaríe (a-ble-) s. f., art. ablefaría, g.-d. art. ablefaríei; pl. ablefaríi, art. ablefaríile

ablefaríe s. f. (sil. -ble-), art. ablefaría, g.-d. art. ablefaríei; pl. ablefaríi, art. ablefaríile

Intrare: ablefarie
ablefarie substantiv feminin
  • silabație: a-ble-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ablefarie
  • ablefaria
plural
  • ablefarii
  • ablefariile
genitiv-dativ singular
  • ablefarii
  • ablefariei
plural
  • ablefarii
  • ablefariilor
vocativ singular
plural

ablefarie

  • 1. Malformație congenitală caracterizată prin absența parțială sau totală a pleoapelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: