Definiția cu ID-ul 392020:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABLATIV s.n. Caz al declinării în unele limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, cauza etc. Ablativ absolut = construcție a limbii latine corespunzătoare unei propoziții circumstanțiale, în care subiectul și numele predicativ se pun la ablativ sau, cînd predicatul este verbal, verbul se trece la participiu, acordîndu-se în gen, număr și caz cu fostul subiect al propoziției secundare. [< lat. (casus) ablativus, cf. fr. ablatif].