3 definiții pentru abiturient

abiturient, ~ă smf [At: BUL. FIL. V, 198 / P: ~ri-ent / Pl: ~nți, ~e / E: ger Abiturient] (Trs; Buc; iuz) 1-2 Elev(ă) în ultimul trimestru, înaintea bacalaureatului.

abituriént, -ă s.m., s.f. (înv.) Elev în ultimul trimestru, înaintea bacalaureatului. • sil. -ri-ent. pl. -ți, -te. /<germ. Abiturient.

*abituriént, -ă s. (germ. abiturient, din lat. habituriens, care dorește să poseadă, saŭ de la abiturus, care va pleca, va ieși). Trans. Sec. 19. Absolvent al unei școale superioare înainte de a fi depus examinu final.

Intrare: abiturient
  • silabație: -ri-ent
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abiturient
  • abiturientul
  • abiturientu‑
plural
  • abiturienți
  • abiturienții
genitiv-dativ singular
  • abiturient
  • abiturientului
plural
  • abiturienți
  • abiturienților
vocativ singular
  • abiturientule
  • abituriente
plural
  • abiturienților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

abiturient, -ă abiturient abiturientă

etimologie: