3 definiții pentru abiturient

abiturient, ~ă smf [At: BUL. FIL. V, 198 / P: -ri-ent / Pl: -nți, -e / E: ger Abiturient] (Trs; Buc; iuz) 1-2 Elev(ă) în ultimul trimestru, înaintea bacalaureatului.

abituriént, -ă s.m., s.f. (înv.) Elev în ultimul trimestru, înaintea bacalaureatului. • sil. -ri-ent. pl. -ți, -te. /<germ. Abiturient.

*abituriént, -ă s. (germ. abiturient, din lat. habituriens, care dorește să poseadă, saŭ de la abiturus, care va pleca, va ieși). Trans. Sec. 19. Absolvent al unei școale superioare înainte de a fi depus examinu [!] final.

Intrare: abiturient
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abiturient abiturientul
plural abiturienți abiturienții
genitiv-dativ singular abiturient abiturientului
plural abiturienți abiturienților
vocativ singular abiturientule, abituriente
plural abiturienților

abiturient abiturientă

etimologie: