abitir dihai

  • 1. (Numai la comparativ: mai abitir) Mai mult, mai bine, mai tare, mai grozav (decât...).
    surse: DEX '09 DLRLC DEXI MDA2 familiar popular sinonime: dihai 4 exemple
    exemple
    • Dumitrache... mătura casa mai abitir ca o fată. STANCU, D. 6.
      surse: DLRLC DEXI
    • Lăutarii, numai doi... se frămîntau mai abitir ca jucătorii, mutîndu-se de ici-colo, îndemnîndu-se unul pe altul. REBREANU, R. I 125.
      surse: DLRLC
    • Are ambiț (= ambiție) băiatul, ca să fie compania noastră ceva mai abitir din toate. CARAGIALE, O. I 52.
      surse: DLRLC
    • Cânta mai abitir decât toți.
      surse: Sinonime

etimologie:

dihai abitir

  • 1. Mai dihai = mai mult, mai grozav, mai ceva, și mai și.
    exemple
    • O fi vrun fecioraș de oier sau plugar, De făurar, tîmplar sau ciubotar, Ori ceva mai dihai. DEȘLIU, G. 25.
      surse: DLRLC
    • (În comparații) Ați învățat a vă păzi de urgia lor [a boierilor] și a vă bate mai dihai ca fiarele pădurii. GALAN, Z. R. 281.
      surse: DLRLC
    • (În comparații) Atunci noi, la fugă, băieți; mai dihai decît la popa Oșlobanu. CREANGĂ, A. 44.
      surse: DLRLC
    • (În comparații) Aș vra s-aleg, și nu știu, că-s toate una mai dihai decît alta. ALECSANDRI, T. 684.
      surse: DLRLC

etimologie:

6 definiții

abitír, adv. – Mai mult, mai bine, mai tare (decît...) (numai împreună cu mai). < Tc. better „mai rău” (Iogu, GS, V, 181). Este puțin probabilă relația sugerată de Șeineanu, II, 6 și DAR cu tc. abeter, comparativ de la abe „clar”. După Lokotsch 5, din per. ᾱbdᾱr „clar”.

abitir adv. 1. strălucit, vorbind de reflexul pietrelor prețioase (în basmele muntene): o coroană care lumina, mai abitir ca cele mai scumpe pietre POP.; 2. cu sensul generalizat, mult (preces de un comparativ): copilul plânge și mai abitir POP.; 3. distins, remarcabil: să fie compania noastră cea mai abitir din toate CAR. [TURC. ABETER, mai luminos].

abitír adv. (turc. pers. abeter, mai luminos). Munt. Fam. Maĭ dihaĭ, și maĭ și, maĭ tare, maĭ mult: fugea maĭ abitir ca un ogar.

díhái adv. – (În locuțiunea mai dihai). Mai bine, mai mult, mult mai mult. – Var. diha. Tc. diha „mai mult” (Iogu, GS, V, 182). Înainte, Bogrea, Dacor, I, 275, semnalase tc. diha „iată”.

dihaiu a. Mold. mai mult, mai bine ori mai rău: mă pricep la descântece mai dihaiu decât baba Cloanța AL. [Cf. litfan DIVAI, minunat].

diháĭ adv. (cp. cu litv. dýwai, vsl. divŭ, minune, și cu ung. háj, grăsime, de unde s’ar fi făcut de-haĭ, apoĭ dihaĭ, ca și de biŭ). Mold. Fam. Maĭ dihaĭ, maĭ abitir, și maĭ și, maĭ mult, superior: a lucrat maĭ dihaĭ de cît el, are un cal maĭ dihaĭ de cît al tăŭ.

Intrare: abitir
abitir adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
dihai adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR

18 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

abitir av [At: HEM 88 / E: tc beter] 1-2 (Pfm) Mai mult, mai bine (decât).

ABITÍR adv. (Fam. și pop.; numai la comparativ) Mai mult, mai bine, mai tare (decât...). – Din tc. beter „mai rău”.

ABITÍR adv. (Fam. și pop.; numai la comparativ) Mai mult, mai bine, mai tare (decât...). – Cf. tc. beter „mai rău”.

ABITÍR adv. (Familiar; numai la comparativ) Mai tare, mai bine, mai mult, mai grozav (decît...). Dumitrache... mătura casa mai abitir ca o fată. STANCU, D. 6. Lăutarii, numai doi... se frămîntau mai abitir ca jucătorii, mutîndu-se de ici-colo, îndemnîndu-se unul pe altul. REBREANU, R. I 125. Are ambiț (= ambiție) băiatul, ca să fie compania noastră ceva mai abitir din toate. CARAGIALE, O. I 52.

ABITÍR adv. (Fam.; numai la comparativ) Mai mult, mai bine, mai tare (decât...). – Tc. beter „mai rău”.

abitír adv. (pop.; fam.; numai la compar.) Mai mult, mai bine, mai tare (decât...). Dumitrache mătura casa mai abitir ca o fată mare (STANCU). • /<tc. beter „mai rău“.

abitír (mai ~) (pop., fam.) adv.

ABITÍR adv. (pop. și fam.) dihai. (Cânta mai ~ decât toți.)

DIHÁI adv. (Pop. și fam.; în sintagma) Mai dihai = mai mult, mai grozav, mai ceva, și mai și. – Et. nec.

DIHÁI adv. (Pop. și fam.; în sintagma) Mai dihai = mai mult, mai grozav, mai ceva, și mai și. – Et. nec.

DIHÁI adv. (Mold., Munt.; numai în loc. adv. și adj.) Mai dihai = mai mult, mai bine, mai grozav, mai ceva, și mai și. O fi vrun fecioraș de oier sau plugar, De făurar, tîmplar sau ciubotar, Ori ceva mai dihai. DEȘLIU, G. 25. ◊ (În comparații) Ați învățat a vă păzi de urgia lor [a boierilor] și a vă bate mai dihai ca fiarele pădurii. GALAN, Z. R. 281. Atunci noi, la fugă, băieți; mai dihai decît la popa Oșlobanu. CREANGĂ, A. 44. Aș vra s-aleg, și nu știu, că-s toate una mai dihai decît alta. ALECSANDRI, T. 684.

dihái (mai ~) (pop., fam.) adv.

DIHÁI adv.: Mai ~ mai ceva; mai strașnic. /Orig. nec.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

* ABITÍR adv. (Mold.) dihái. (Cînta mai ~ decât toți.)