abietinee

abietinee

etimologie:

O definiție

abietinée s. f. (bot.) Abietacee. • sil. -bi-e-. pl. -ee. / < fr. abiétinées.

Intrare: abietinee
abietinee substantiv feminin
substantiv feminin (F142)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abietinee abietineea
plural abietinee abietineele
genitiv-dativ singular abietinee abietineei
plural abietinee abietineelor
vocativ singular
plural

10 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ABIETINÉE, abietinee, s. f. Pinacee. [Pr.: -bi-e-] – Din fr. abiétinée.

ABIETINÉE s. f. pl. Abietacee. [Pr.: -bi-e-] – Din fr. abiétinées.

abietinée (-bi-e) s. f., art. abietinéea, g.-d. art. abietinéei; pl. abietinée

abietinée s. f. (sil. -bi-e-), pl. abietinée

abietinee sfp [At: DEX2 / E: fr abietinees] Abietacee.

ABIETINÉE s. v. pinacee.

ABIETINÉE s.f.pl. Abietacee. [< fr. abiétinées].

abietinée s.f. pl. abietacee. (< fr. abiétinées)

ABIETINÉE ~ f. 1) pl. Familie de conifere care cuprinde arbori rășinoși (reprezentanți: bradul, pinul, molidul etc.). 2) Plantă din această familie. /<fr. abiétinées


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ABIETINÉE s. (BOT.) abietacee, pinacee. (Molidul este o ~.)