10 definiții pentru abietacee

abietacee sfp [At: DEX2 / P: -bi-e- / E: fr abiétacées] Familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului Si: abietinee, pinacee.

ABIETACÉE, abietacee, s. f. Pinacee. [Pr.: -bi-e-] – Din fr. abiétacée.

ABIETACÉE s. f. pl. Familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului; abietinee, pinacee. [Pr.: -bi-e-] – Din fr. abiétacées.

abietacée s. f. (bot.; la pl.) Familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului (Abietaceae); abietinee, pinacee; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. • sil. -bi-e-, pl. -cee. / < fr. abiétacées; cf. lat. abiēs, -etis „brad“. botanică

abietacée (-bi-e) s. f., art. abietacéea, g.-d. art. abietacéei; pl. abietacée

abietacée s. f. (sil. -bi-e-), pl. abietacée

ABIETACÉE s. v. pinacee.

ABIETACÉE s.f.pl. Familie de conifere, cuprinzând arbori din specia bradului; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. abiétacées, cf. lat. abies – brad].

abietacée s.f. pl. abietinee; pinacee. (< fr. abietacées)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ABIETACÉE s. (BOT.) abietinee, pinacee. (Bradul face parte din familia ~.)

Intrare: abietacee
abietacee substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abietacee abietaceea
plural abietacee abietaceele
genitiv-dativ singular abietacee abietaceei
plural abietacee abietaceelor
vocativ singular
plural

abietacee

etimologie: