molid sm [At: CUV. D. BĂTR. I, 293 / V: ~lidf, ~ift (Pl: ~ifți, ~ifzi), ~iv, (reg) molim, molin, molit, ~litv, moliv / Pl: ~izi / E: cf alb molikë] 1 Arbore din familia pinaceelor, înalt până la 50 de metri, cu coroana piramidală, tulpina dreaptă, frunzele în formă de ace, de un verde strălucitor Si: brad, brad-roșu, brad-negru, (reg) molidar (1), molete² (6) (Picea excelsa). 2 (Rot; Ban, Trs) Pin (Pinus). 3 (Bot; Ban; Trs; șîc ~ mic) Jep (Pinus pumilio). 4 (Bot; Ban, Trs) Tisă (Taxus baccata).

moliv sm vz molid

brad s.m. 1 (bot.) Arbore din familia pinaceelor, înalt pînă la 50 m, cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de ace, de culoare verde-închis, persistente, cu fructele în formă de conuri, care crește în zona muntoasă (Abies alba). Vîntul sună în brazi (IBR.). ◊ Apă de brad = amestec de ulei extras din frunze de pin și apă, care este folosit pentru odorizarea încăperilor sau a apei de baie; b) băutură alcoolică aromatizată cu esență din semințe de ienupăr. ♦ Gener. Nume generic dat arborilor din familia coniferelor: molid (Picea excelsa), tisă (Taxus baccata), pin (Pinus silvestris) etc. ◊ Compuse: brad-negru (sau -roșu) = molid (Picea excelsa); bradul-ciumei = varietate de ienupăr cu fructele mici (Juniperus intermedia). ♦ Lemnul obținut în urma tăierii coniferelor. Laviță de brad (AGÂR.). ♦ Fig. Om arătos, înalt și voinic. Căci era un brad de românaș (ISP.). 2 Arbore conifer tăiat și împodobit cu globuri, jucării, bomboane etc. cu prilejul Crăciunului sau al Anului Nou; pom de Crădun. ◊ Brad de Crăciun v. crăciun. ♦ (pop.) Vîrf sau crengi de brad cu care se împodobesc carul și porțile mirilor la nuntă. ♦ (reg.) Vîrf sau crengi de brad care se poartă înaintea celor decedați care nu au fost căsătoriți. ♦ (muz.) Cîntec funebru din Transilvania. 3 (art.) Numele unei hore care se execută, în ajunul nunții, la casa miresei. ♦ Melodie după care se execută această horă. 4 (țesăt.) Motiv de broderie care imită frunzele de brad, cusut pe mînecile iei. • pl. brazi. /<cuv. autoh.; cf. alb. *breth , bredh.

BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia pinaceelor care crește în zona muntoasă, înalt până la 50 m, cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de ace de culoare verde-închis, persistente, cu florile și semințele în conuri (Abies alba); p. gener. nume dat coniferelor. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de ienupăr cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-roșu = molid. ◊ (În sintagma) Apă de brad = a) amestec de apă și ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea încăperilor sau a apei de baie; b) băutură alcoolică aromată cu esență din semințe de ienupăr. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) tăiat și împodobit cu globuri, jucării, bomboane etc. cu prilejul Crăciunului sau al Anului Nou; pom de Crăciun. ♦ Vârf sau crengi de brad (1) cu care se împodobesc carul și porțile mirilor la nunți. 2. (Art.) Numele unei hore care se joacă, în ajunul nunții, la casa miresei; melodie după care se execută această horă. – Cf. alb. *bradh, bredh.

MOLID, molizi, s. m. Arbore rășinos, înalt până la 50 de metri, cu coroana piramidală, cu tulpina dreaptă și cu frunzele în patru muchii, ascuțite (Picea excelsa). [Var.: molift, (pop.) molidv s. m.] – Cf. alb. molikë.

BRAD ~zi m. 1) Arbore conifer înalt, cu tulpina dreaptă, cu frunze persistente aciculare, cu semințe în formă de con și cu lemn moale, elastic, folosit în scopuri ornamentale și industriale. * ~-argintiu varietate de brad cu frunze moi, de culoare verde-albicioasă. ~-roșu (sau ~-negru) varietate de brad cu frunzele în patru muchii; molid. 2) Lemnul acestui arbore. 3) Nume dat oricărui arbore cu frunze aciculare persistente și cu fruct în formă de con. 4) Arbore de acest fel, de obicei mic, tăiat și împodobit cu prilejul Crăciunului sau al Anului Nou. /Cuv. autoht.

MOLID ~zi m. Arbore rășinos cu coroana piramidală și frunze persistente în formă de ace, al cărui lemn este folosit în industria de celuloză și ca material de construcție. /cf. alb. molikë

brad s. m., pl. brazi

molid s. m., pl. molizi

BRAD s. v. coșciug, pin, sicriu.

BRAD s. (BOT.) 1. (Abies alba) (prin Transilv.) porob. 2. (Picea excelsa) molid, (reg.) molete, molidar. 3. brad roșu (Picea abies) = molid, (reg.) târș, (Transilv.) sihlă.

MOLID s. v. pin.

MOLID s. (BOT.) 1. (Picea abies) brad roșu, (reg.) târș, (Transilv.) sihlă. 2. (Picea excelsa) brad, (reg.) molete, molidar.

brad (-zi), s. m. – 1. Arbore din familia pinaceelor, Abies pectinata. – 2. Plantă, Hippuris vulgaris. – Mr., megl. brad. Origine necunoscută. Este vorba probabil de un cuvînt provenit din substratul, posibil alpin, avînd în vedere zona caracteristică a acestui arbore. Cf. numele dat bradului de galii din valea Padului, în Italia, padus, desigur aparținînd aceleași familii (Pliniu, III,20), și care s-a păstrat în Rouergue, pade. Este considerat în general drept autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 8; Hasdeu, Col. Tr., 1873, p. 110; Philippide, II, 701; Pascu, Arch. Rom., IX, 301), sau provenind din alb. breth (Meyer 45; Cihac, II, 714; DAR), și în albaneză este considerat de obicei reprezentant al unei rădăcini indo-europene *bras-dh (Jolk, IF, XXX, 208; Capidan, Raporturile, 521). Pornind de la ipoteza alb., Graur, Rom., LIII, 383, ajunge la concluzia că brad este refăcut după pl. brazi, și că forma autentică trebuie să fi fost *braz, ceea ce nu pare a ne apropia mai mult de etimon. După Lahovary 315, este cuvîntul anterior limbilor indo-europenilor. Der. brădancă, s. f. (fată sau femeie rudă a miresei); brădar, s. m. (flăcău care duce bradul de nuntă, sau care joacă jocul acestuia); brădet, s. n. (pădure de brazi); brădiș, s. n. (pădure de brazi); brădișoară, s. f. (specie de ieruncă, Tetrao bonasia); brădișor, s. m. (brad mic; plantă, Iuniperus communis; plante care prin aspectul lor amintesc de cel al bradului, Lycopodium Selago, Lycopodium annotinum, Equisetum arvense, Equisetum maximum); brădoaie, s. f. (albie, copaie); brăduleț, s. m. (brad mic; gogoașă care se servește de ziua Sfîntului Toader, cînd tinerii se leagă prin frăție de cruce, cf. frăție).

ABIES Mill., ABIES, fam. Pinaceae. Gen originar din regiunile reci și temperate, muntoase, ale emisferei nordice, cca 45 specii; arbori de talie mare cu tulpină dreaptă, scoarță netedă, coroană piramidală și pungi de rășină în scoarță. Frunze dispuse pectinat pe ambele părți ale lujerilor, alterne, uninerve, aciculare, cu baza lățită ca un disc, pe partea inferioară cu 2 dungi albicioase, longitudinale, de stomate, lăsînd o cicatrice netedă, proeminentă, după cădere. Florile, unisexuat-monoice, cele mascule axilare, cele femele singulare, terminal-ovate, dau naștere la conuri erecte, cilindrice sau ovoidale. Solzii conurilor se desfac de ax la maturitate și cad împreună cu semințele aripate, mari, triunghiulare (PI. 1, fig. 1, 2),

Abies amabilis Forbes. Specie cu ramuri începînd de jos, pe toată tulpina înaltă de cca 55-60 m. Scoarța, mai întîi subțire, gri-deschis, mai tîrziu, spre maturitate, devine foarte groasă, gri-roșiatică. Frunze verzi-închis, lungi de 2-3,5 cm și late de 2-3 mm. Mugurii tineri pubescenți. Conurile (diametrul 6-7 cm, lungi de 10-12 cm), după maturitate, devin galbene-maronii; tinere sînt purpur-închis.

Abies cephalonica Loud., « Brad grecesc » (syn. A. reginae-amaliae Heldr.). Specie exotică care, datorită numărului mare de ramuri ce pornesc de jos, a coronamentului dens, piramidal (pînă la 30 m înălțime), poate fi plantat cu succes în parcuri și grădini ca arbore solitar. Lujeri lucioși, glabri, maro-închis-roșietici. Muguri rășinoși. Acele, lipsite de flexibilitate (lungi pînă la 30 mm, late de 1,5-2 mm), ascuțite, de forma secerii, pe partea inferioară cu două dungi albicioase, pe cea superioară lucioase, sînt așezate în perie pe ramurile fără conuri și răsucite pe cele cu conuri. Conuri cu diametrul pînă la 6 cm, lungi de cca 18 cm, verzi-brunii. Semințe aripate, muchiate, de culoare maro-închis-roșiatică.

Abies concolor Hoopes, « Brad argintiu » (syn. Abies concolor Lindl. et Gard.). Arbore cu ramuri (cenușii-argintii-verzui) întinse sau ușor atîrnînde, dispuse în verticil, formînd o coroană conică. înalt de 50 m. Muguri rășinoși. Suportă bine fumul și praful, este rezistent la frig. Are o creștere viguroasă, este puțin pretențios față de sol. Scoarță gri-deschis cu pungi de rășină. Frunzele-ace, moi, turtite (lungi pînă la 8 cm), așezate compact șl neregulat, în formă de pieptene, pieloase, argintii, pe ambele părți cu dungi albicioase. Conuri erecte (diametrul, cca 4 cm și lungi de cca 10 cm), înainte de maturitate verzi, uneori purpurii. Carpelele sînt mai lungi decît bracteele.

Abies grandis Lindl. Specie rezistentă cu creșterea mai rapidă (ajunge pînă la 90 m înălțime). Coroană oblong-piramidală, scoarță netedă, maronie. Mugurii acoperiți cu rășină, ovali-alungiți. Conuri cilindrice. Frunze (lungi de 25-50 mm și late de 1,5-2 mm) plane, liniare, dispuse pe 2 rînduri laterale, de culoare verde-închis-strălucitor.

Abies nordmanniana Spach, « Bradul de Caucaz ». Specie care atinge înălțimi de cca 60 m, scoarță gri-închis, lemnul alb, ușor, elastic, lujeri maro-închis-cenușii, lucioși. Mugurii fără rășină. Acele așezate pe 2 rînduri (lungi de 25-35 mm), îndreptate spre vîrful lujerului, pe partea inferioară cu 2 dungi albe de stomate, cea superioară de un verde-întunecat-lucios. Conuri (cca 18 cm lungime) cilindrice. Carpelele mai scurte decît bracteele.

Abies pinsapo Boiss., « Brad de Spania ». Arbore înalt pînă la 25 m, cu coroana lat-piramidală, ramurile dispuse verticilat, mugurii acoperiți cu rășină. Frunze lipsite de flexibilitate, cu 4 muchii, lungi pînă la 1,5 cm, verzi-închis cu dungi albe. Conuri lungi pînă la 15 cm, erecte, cu diametrul pînă la 5 cm, maro-închis, păroase.

Abies procera Rehd. (syn. A. nobilis Lindl.). Arbore înalt pînă la 60 m. Datorită frunzelor frumoase, albăstrui-albe-argintii este foarte decorativ. Ramuri întinse, numeroase, scoarță groasă. Frunze (lungi de 15-40 mm) cu dungulițe pe ambele părți. Muguri fără rășină sau cu foarte puțină, la mijloc. Conuri lungi pînă la 25 cm și cca 7,5 cm diametru.

Picea abies (L.) Karst. (syn. P. excelsa Link), « Molid, Brad roșu ». Specie la care florile apar în mai, monoice, cele mascule dispuse în întreaga coroană, cele femele erecte, apar spre vîrful coroanei, toate de obicei roșii. Conurile, 3-4 cm grosime, pînă la 15 cm lungime, cilindrice, maro-gălbui, sesile, pendente, solzi subțiri, rombici, emarginați, bractee mici, ascunse. Semințe maro-închis prevăzute cu aripioară. Arbore pînă la 50 m înălțime, permanent verde, coroană piramidal-conică, tulpină dreaptă, cilindrică, scoarță în tinerețe maro-deschis, netedă, la maturitate gri sau gri-roșiatică și se desprinde în solzi subțiri în formă de poligon. Ramuri orizontale sau puțin înclinate spre în jos, dispuse în verticil. Lujerii maro-roșietici, glabrii sau cu cîțiva peri scurți, muguri ovați. Frunze verzi, lucioase, sub formă de ace comprimate, rigide, solitare, în 4 muchii, așezate spiralat pe lujeri pe pernițele proeminente. Se folosește ca arbore ornamental, în parcuri și grădini, izolat, în grupe și masive, în aliniament sau pentru ziduri verzi, garduri vii și pom pentru sărbătorile de iarnă. Ramurile (cetina) rezultate în urma tăierilor în scopuri industriale se folosesc în arta buchetieră ca verdeață.