O definiție pentru abera

*aberéz v. intr. (lat. ab-errare, a rătăci. V. rătăcesc, eratic). Mă depărtez de adevăr saŭ de bunu simț. V. bîĭguĭ.

Intrare: abera
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • abera
  • aberare
  • aberat
  • aberând
singular plural
  • aberea
  • aberați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aberez
(să)
  • aberez
  • aberam
  • aberai
  • aberasem
a II-a (tu)
  • aberezi
(să)
  • aberezi
  • aberai
  • aberași
  • aberaseși
a III-a (el, ea)
  • aberea
(să)
  • abereze
  • abera
  • aberă
  • aberase
plural I (noi)
  • aberăm
(să)
  • aberăm
  • aberam
  • aberarăm
  • aberaserăm
  • aberasem
a II-a (voi)
  • aberați
(să)
  • aberați
  • aberați
  • aberarăți
  • aberaserăți
  • aberaseți
a III-a (ei, ele)
  • aberea
(să)
  • abereze
  • aberau
  • abera
  • aberaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

abera

  • 1. A se depărta de adevăr sau de bunul-simț. Vezi bâigui (1.).
    surse: Scriban

etimologie: