O definiție pentru abera

*aberéz v. intr. (lat. ab-errare, a rătăci. V. rătăcesc, eratic). Mă depărtez de adevăr saŭ [!] de bunu simț. V. bîĭguĭ.

Intrare: abera
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) abera aberare aberat aberând singular plural
aberea aberați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aberez (să) aberez aberam aberai aberasem
a II-a (tu) aberezi (să) aberezi aberai aberași aberaseși
a III-a (el, ea) aberea (să) abereze abera aberă aberase
plural I (noi) aberăm (să) aberăm aberam aberarăm aberaserăm, aberasem*
a II-a (voi) aberați (să) aberați aberați aberarăți aberaserăți, aberaseți*
a III-a (ei, ele) aberea (să) abereze aberau abera aberaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

abera aberare

  • 1. A se depărta de adevăr sau de bunul-simț. Vezi bâigui.
    surse: Scriban

etimologie: