abazie

abazie

  • 1. Tulburare nervoasă manifestată prin necoordonarea mișcărilor în mers, datorată disfuncției aparatului vestibular.
    surse: DEX '09 DN medicină

etimologie:

2 definiții

abazíe s.f. (med.) Imposibilitate de a merge normal din cauza tulburării coordonării mișcărilor, fără modificarea forței musculare sau a sensibilității. • pl. -ii. g.-d. -iei. / <fr. abasie; cf. gr. ά „fără”, βάσις „mers”.

abazie sfs [At: BREBAN, D. G. 6. / E: fr abasie] Tulburare a sistemului nervos, caracterizată prin mers dezordonat, uneori cu tulburări de echilibru.

Intrare: abazie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abazie abazia
plural abazii abaziile
genitiv-dativ singular abazii abaziei
plural abazii abaziilor
vocativ singular
plural

8 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ABAZÍE, abazii, s. f. (Med.) Tulburare nervoasă manifestată prin necoordonarea mișcărilor în mers, datorată disfuncției aparatului vestibular. – Din fr. abasie.

ABAZÍE s. f. Imposibilitate de a merge, datorită unei tulburări a automatismului actului motor al mersului. – Din fr. abasie.

abazíe s. f., art. abazía, g.-d. abazíi, art. abazíei; pl. abazii, art. abaziile

abazíe s. f., art. abazía, g.-d. abazíi, art. abazíei

abazíe s. f., art. abazía, g.-d. abazíi, art. abazíei

ABAZÍE s.f. (Med.) Tulburare a sistemului nervos, care se manifestă, mai ales în cazurile de isterie, prin neputința de a merge normal. [Gen. -iei. / < fr. abasie, cf. gr. a – fără, basis – mers].

abazíe s. f. tulburare a sistemului nervos, care se manifestă prin neputința de a merge normal. (< fr. abasie)

ABAZÍE f. Tulburare a sistemului nervos manifestată prin neputința de a merge normal. [Art. abazia; G.-D. abaziei] /<fr. abasie