abatesă

  • 1. Călugăriță care conduce o abație.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

2 definiții

abatésă s. f. Superioară a unei abații. • pl. -e. și abadésă s. f. / < it. (a)badessa, lat. abbātissa.

*abatésă f., pl. e (d. abate după lat. abbatissa; it. badessa, fr. abbesse). Stareță (la catolici).

Intrare: abatesă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abate abatesa
plural abatese abatesele
genitiv-dativ singular abatese abatesei
plural abatese abateselor
vocativ singular abatesă, abateso
plural abateselor

6 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ABATÉSĂ, abatese, s. f. Călugăriță care conduce o abație. – Din it. abbadessa. Cf. lat. abbatissa.

ABATÉSĂ, abatese, s. f. Călugăriță care conduce o abație. – Din lat. abbatissa.

abatésă s. f., g.-d. art. abateséi; pl. abatése

abatésă s. f., g.-d. art. abatésa; pl. abatése

ABATÉSĂ s.f. (Rar) Superioară a unei mănăstiri catolice de călugărițe. [< it. abbadessa, cf. lat. abbatissa].

abatésă s. f. maică superioară a unei abații. (< it. abbadessa, lat. abbatissa)