abandon

abandon

  • 1. Părăsire împotriva regulilor morale și a obligațiilor materiale a copiilor, a familiei etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM DEXI MDA2 DN MDN '00 DLRC NODEX sinonime: abandonare părăsire un exemplu
    exemple
    • Abandonul de minori intră sub incidența penală.
      surse: DEX '09 DLRLC DLRM DEXI MDA2 DN MDN '00 DLRC NODEX
    • 1.1. Abandon familial sau abandon de familie = părăsirea familiei, a copiilor de către persoana care are obligația legală de a-i întreține.
      surse: DEX '09 DLRLC DLRM DEXI MDA2 DN MDN '00 DLRC NODEX
  • 2. Părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM DEXI MDA2 DN MDN '00 NODEX sinonime: renunțare 2 exemple
    exemple
    • Abandonul mărfurilor asigurate.
      surse: DEX '09 DLRLC DLRM DEXI MDA2 DN MDN '00 NODEX
    • Au rămas fără case, nu în urma unui abandon, ci prin abuzurile unor legi nedrepte.
      surse: DEX '09 DLRLC DLRM DEXI MDA2 DN MDN '00 NODEX
  • 3. Renunțare la continuarea participării într-o probă sportivă.
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM DEXI MDA2 DN MDN '00 NODEX
  • 4. Părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
    surse: DEXI

etimologie:

2 definiții

*abandón n., pl. urĭ (fr. abandon). Barb. Jur. Părăsire. Cedarea unuĭ lucru.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ABANDON (‹ fr.) s. n. 1. Faptul de a renunța la ceva, de a părăsi ceva sau pe cineva. ♦ A. de familie = infracțiune care constă în săvîrșirea de către persoana care are obligația legală de întreținere, față de cei îndreptățiți la aceasta, a uneia din următoarele fapte: a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunîndu-l la suferințe fizice și morale; b) neîndeplinirea cu rea-credință a obligației de întreținere prevăzută prin lege; c) neplata cu rea-credință a pensiei de întreținere stabilită pe cale judecătorească. ♦ A. economic = părăsirea unor bunuri materiale proprietate particulară, obștească sau de stat (ex.: părăsirea navelor naufragiate care după o anumită perioadă intră în proprietatea statului în ale cărui ape terit. au fost abandonate). 2. (SPORT) Renunțare a unui concurent de a continua participarea la o probă în care este angajat.

Intrare: abandon
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abandon abandonul
plural abandonuri abandonurile
genitiv-dativ singular abandon abandonului
plural abandonuri abandonurilor
vocativ singular
plural

14 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ABANDÓN, abandonuri, s. n. 1. Părăsire împotriva regulilor morale și a obligațiilor materiale a copiilor, a familiei etc. 2. Părăsire a unui bun sau renunțare la un drept. 3. Renunțare la continuarea participării într-o probă sportivă. – Din fr. abandon.

ABANDÓN, abandonuri, s. n. 1. Părăsire împotriva regulilor morale și a obligațiilor materiale a copiilor, a familiei etc. 2. Părăsire a unui bun sau renunțare la un drept. 3. Renunțare la continuarea participării într-o probă sportivă. – Din fr. abandon.

ABANDÓN s. n. (Jur.; franțuzism) Renunțare la un bun sau la un drept. Abandonul mărfurilor asigurate. ♦ Părăsire, abandonare de către cineva a copiilor sau a familiei care cădeau în sarcina sa. ♦ Părăsirea unei competiții sportive de către un concurent.

ABANDÓN s. n. Renunțare la un bun sau la un drept. ♦ Părăsire de către cineva a copiilor sau a familiei. ♦ Renunțarea unui concurent la continuarea probei, într-o întrecere sportivă. – Fr. abandon.

abandón s.n. 1 (jur.) Părăsire a copiilor, a familiei etc. de către persoana care are obligația legală de întreținere. Abandonul de minori intră sub incidența penală. 2 Renunțare la un bun sau la un drept. Au rămas fără case, nu în urma unui abandon, ci prin abuzurile unor legi nedrepte. 3 Renunțare a unui concurent la participarea sau la continuarea participării într-o probă sportivă. 4 Părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare. • pl. -uri. / <fr. abandon.

abandón s. n., pl. abandónuri

abandón s. n., pl. abandónuri

abandón sn [At: I. PANȚU, C. 287 / PI: -uri / E: fr abandon, it abbandono] 1 Renunțare la ceva. 2 (Spc; Spt) Renunțare a unui concurent la continuarea probei în care este angajat. 3-4 (Jur; îs) – de familie Părăsirea familiei, mai ales a copiilor, de către persoana care are obligația legală de întreținere.

ABANDÓN s. abandonare, părăsire. (~ul familiei.)

ABANDÓN s.n. Renunțare definitivă, părăsire fără intenția de a reveni la ceva. ♦ (Sport) Renunțare a unui concurent la continuarea probei în care este angajat. ◊ Abandon familial = părăsire a copiilor sau a familiei. [Pl. -nuri. / < fr. abandon].

abandón s. n. părăsire, renunțare. ◊ ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei. ♦ (sport) retragere dintr-o competiție. (< fr. abandon)

abandón, abandonuri, s.n. Faptul de a abandona, părăsire; renunțare.

ABANDÓN ~uri n. 1) v. A ABANDONA. 2) Renunțare a unui concurent de a continua o probă în care este angajat. ◊ ~ de familie părăsirea familiei, a copiilor de către persoana care are obligația legală de a-i întreține. /<fr. abandon


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ABANDÓN s. abandonare, părăsire. (~ familiei.)