2 intrări

4 definiții

abalienáre s.f. (med.) Pierdere sau diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale. • sil. -li-e-. /ab- + alienare, după engl. abalienation, fr. abaliénation, lat. abalienatio, -onis.

abalienáre s. f., g.-d. art. abalienării

abalienáre s. f. pierdere, diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale. (după engl. abalienation, lat. abalienatio)

*abalienéz v. tr. (lat. abalienare). Jur. Alienez, Înstrăinez

Intrare: abalienare
abalienare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abalienare abalienarea
plural abalienări abalienările
genitiv-dativ singular abalienări abalienării
plural abalienări abalienărilor
vocativ singular
plural
Intrare: abaliena
verb (VT201) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) abaliena abalienare abalienat abalienând singular plural
abalienea abalienați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) abalienez (să) abalienez abalienam abalienai abalienasem
a II-a (tu) abalienezi (să) abalienezi abalienai abalienași abalienaseși
a III-a (el, ea) abalienea (să) abalieneze abaliena abalienă abalienase
plural I (noi) abalienăm (să) abalienăm abalienam abalienarăm abalienaserăm, abalienasem*
a II-a (voi) abalienați (să) abalienați abalienați abalienarăți abalienaserăți, abalienaseți*
a III-a (ei, ele) abalienea (să) abalieneze abalienau abaliena abalienaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)