3 intrări

36 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

abáca s.f. 1 Bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile. 2 Fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manila. • / < fr. abaca, germ. Abaca, sp. abacá; cuv. filipinez.

ABÁCA s.f. Cânepă de Manilla. [< fr., sp. abaca < cuv. filipinez].

abáca s. f. cânepă de Manilla. (< sp. abaca)

abáca s. f. (< fr. abaca, sp. abacá; cuv. filipinez) 1. Bananier care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile; crește în Filipine. 2. Fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manila.

abac1 sn [At: CADE / PI: -ace / E: fr abaque, lat abacus, rs aбaкa] Instrument pentru calcule aritmetice elementare, format dintr-un cadru de lemn cu vergele pe care se pot deplasa bile.

abacă sf [At: CADE / V: abac1 sn / Pl: -ace / E: fr abaque] 1 (Aht) Placă de piatră care fonnează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava. 2 (Mat) Sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații. 3 (Fiz) Reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos

ABÁC, abace, s. n. 1. Instrument de calculat alcătuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile (colorate). 2. Tabel sau diagramă care permite rezolvarea imediată a unor calcule. – Din fr. abaque, lat. abacus.

ABÁCĂ, abace, s. f. (Arhit.) Partea superioară a capitelului unei coloane care face legătura cu arhitrava. – Din fr. abaque, lat. abacus.

ABÁC, abace, s. n. 1. Instrument de calculat alcătuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile (colorate). 2. Tabel sau diagramă care permite rezolvarea imediată a unor calcule. – Din fr. abaque, lat. abacus.

ABÁCĂ, abace, s. f. (Arhit.) Placă subțire (pătrată) care constituie partea superioară a capitelului unei coloane și face legătura cu arhitrava. – Din fr. abaque, lat. abacus.

ABÁC, abace, s. n. 1. Instrument de calculat alcătuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile (colorate). 2. Tabel sau diagramă care permite rezolvarea imediată a unor calcule. – Din fr. abaque, lat. abacus.

ABÁC, abace, s. n. Instrument de calculat, alcătuit dintr-un cadru de lemn cu zece vergele paralele pe care sînt înșirate cîte zece bile mici, mobile, de culori diferite.

ABÁCĂ, abace, s. f. (Arhit.) Tăblie de piatră, de diferite forme și mărimi, pusă între capitelul unei coloane și arhitrava pe care o susține.

ABÁC, abace, s. n. Instrument de calculat, cu bile colorate. – Fr. abaque (lat. lit. abacus).

ABÁCĂ, abace, s. f. 1. Placă de piatră așezată deasupra capitelului unei coloane. 2. Tabelă sau diagramă folosită în calculele inginerești. – Fr. abaque (lat. lit. abacus).

abác s. n. 1 Instrument pentru calcule aritmetice elementare, alcătuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile (colorate). 2 Tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule. • pl. -ce. / fr. < abaque, lat. abăcus, -i, germ. Abakus; cf. gr. ᾰβαξ, -ακoς „tăbliță, planșă“.

abác (numărătoare, tabel) s. n., pl. abáce

abácă (parte a unui capitel) s. f., g.-d. art. abácei; pl. abáce

abác (mat.) s. n., pl. abáce

Intrare: abacă
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aba abaca
plural abace abacele
genitiv-dativ singular abace abacei
plural abace abacelor
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abac abacul
plural abace abacele
genitiv-dativ singular abac abacului
plural abace abacelor
vocativ singular
plural
Intrare: abac
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abac abacul
plural abace abacele
genitiv-dativ singular abac abacului
plural abace abacelor
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aba abaca
plural abace abacele
genitiv-dativ singular abace abacei
plural abace abacelor
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambac ambacul
plural ambace ambacele
genitiv-dativ singular ambac ambacului
plural ambace ambacelor
vocativ singular
plural
Intrare: abaca
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abaca abaca
plural abaca
genitiv-dativ singular abaca abacăi
plural abaca
vocativ singular
plural

abaca

  • 1. Plantă textilă din grupa bananierilor, care are fructele necomestibile, răspândită în zonele tropicale, cu frunze mari și pețiolurile lungi, din care se extrag fibre textile foarte rezistente, folosite la fabricarea frânghiilor și a parâmelor de navigație (Musa textilifera).
    surse: DEI DEXI DE
  • 2. Fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.
    surse: DN DEXI DEI DE
  • comentariu Menționează accentuarea abacá.
    surse: DE

etimologie:

abac abacă ambac

  • 1. Instrument alcătuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile (colorate) și care este folosit la efectuarea unor calcule aritmetice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DEXI MDA2 Sinonime82 DN DER DLRC Scriban sinonime: numărătoare un exemplu
    exemple
    • Abac cu bile, pentru calcule.
      surse: Sinonime82
  • 2. Tabel sau diagramă (grafic) care permite rezolvarea imediată a unor calcule.
    surse: DEX '09 DEXI DN DLRC DER
    • diferențiere Tabelă grafică, diagramă reprezentând relații între mai multe mărimi variind continuu, care servește la anumite calcule.
      surse: DN MDN '00 sinonime: nomogramă

etimologie:

abacă abac

  • 1. arhitectură Placă subțire (pătrată) care constituie partea superioară a capitelului unei coloane și face legătura cu arhitrava.
    surse: DLRLC MDA2 DN DEX '09
  • 2. Tabelă sau diagramă folosită în calculele inginerești.
    surse: Sinonime82 DLRM sinonime: nomogramă un exemplu
    exemple
    • Abaca este o reprezentare grafică în plan.
      surse: Sinonime
    • diferențiere matematică Sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații.
      surse: MDA2
  • 3. fizică Reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos.
    surse: MDA2

etimologie: