abáca s.f. 1 Bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile. 2 Fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manila. • / < fr. abaca, germ. Abaca, sp. abacá; cuv. filipinez.

ABÁCA s.f. Cânepă de Manilla. [< fr., sp. abaca < cuv. filipinez].

abáca s. f. cânepă de Manilla. (< sp. abaca)

abáca s. f. (< fr. abaca, sp. abacá; cuv. filipinez) 1. Bananier care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile; crește în Filipine. 2. Fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manila.

ABÁCĂ, abace, s. f. (Arhit.) Partea superioară a capitelului unei coloane care face legătura cu arhitrava. – Din fr. abaque, lat. abacus.

abac¹ sn [At: CADE / Pl: ~ace / E: fr abaque, lat abacus, rs абака] Instrument pentru calcule aritmetice elementare, format dintr-un cadru de lemn cu vergele pe care se pot deplasa bile.

abac² sn vz abacă

abacă sf [At: CADE / V: abac¹ sn / Pl: ~ace / E: fr abaque] 1 (Aht) Placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava. 2 (Mat) Sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații. 3 (Fiz) Reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos

abác s. n. 1 Instrument pentru calcule aritmetice elementare, alcătuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile (colorate). 2 Tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule. • pl. -ce. / fr. < abaque, lat. abăcus, -i, germ. Abakus; cf. gr. ᾰβαξ, -ακoς „tăbliță, planșă”.

ABÁCĂ, abace, s. f. (Arhit.) Placă subțire (pătrată) care constituie partea superioară a capitelului unei coloane și face legătura cu arhitrava. – Din fr. abaque, lat. abacus.

ABÁC, abace, s. n. Instrument de calculat, alcătuit dintr-un cadru de lemn cu zece vergele paralele pe care sînt înșirate cîte zece bile mici, mobile, de culori diferite.

ABÁCĂ, abace, s. f. (Arhit.) Tăblie de piatră, de diferite forme și mărimi, pusă între capitelul unei coloane și arhitrava pe care o susține.

ABÁC, abace, s. n. Instrument de calculat, cu bile colorate. – Fr. abaque (lat. lit. abacus).

ABÁCĂ, abace, s. f. 1. Placă de piatră așezată deasupra capitelului unei coloane. 2. Tabelă sau diagramă folosită în calculele inginerești. – Fr. abaque (lat. lit. abacus).

ABÁC s.n. 1. Dispozitiv de calculat cu ajutorul unor bile mobile, așezate pe vergele orizontale și paralele. 2. Tabelă grafică, diagramă reprezentând relații între mai multe mărimi variind continuu, care servește la anumite calcule. V. nomogramă. [Pl. -ce. / < fr. abaque, cf. it. abbaco, lat. abacus].

ABÁCĂ s.f. Partea superioară a capitelului unei coloane, care susține arhitrava. [Pl. -ce. / < fr. abaque, cf. lat. abacus].

abác s. n. 1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele. 2. nomogramă. (< fr. abaque, lat. abacus)

abácă s. f. partea superioară a capitelului unei coloane. (< fr. abaque, lat. abacus)

abác, abace, s.n. 1. Instrument pentru calcule aritmetice simple, alcătuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile colorate. 2. Grafic care servește pentru a ușura efectuarea unor calcule. Var.: abácă s.f.

abácă s.f. v. abac.

ABÁCĂ ~ce f. arhit. Placă de piatră așezată de partea superioară a capitelului unei coloane, care susține arhitrava. /<fr. abaque

*abác n., pl. urĭ și e (lat. ábacus, d. vgr. ábax; fr. abaque). Placă (tăbliță) de scris. Aparat de socotit cu bobițe înșirate pe sîrmă p. copii. Damier. Partea netedă din susu capitelului unei coloane. – În sec. 18. ambác (ngr. ámbakos, socoteală), placă (tăbliță) de scris; socoteală.

ambác, V. abac.

+abaca (cânepă de Manila) (cuv. filip.) s. f., pl. abaca

abac (numărătoare, tabel) s. n., pl. abace

abacă (parte a unui capitel) s. f., g.-d. art. abacei; pl. abace

abác (mat.) s. n., pl. abáce

abácă (arhit.) s. f., g.-d. art. abácei; pl. abáce

ABÁC s. numărătoare. (~ cu bile, pentru socoteli.)

ABÁCĂ s. v. nomogramă.

ABAC s. numărătoare. (~ cu bile, pentru calcule.)

ABACĂ s. (MAT.) nomogramă. (~ este o reprezentare grafică în plan.)

abác (abáce) s. n. – 1. Numărătoare, instrument de calculat. 2. Tabel, diagramă. < Fr. abaque, it. abbaco. Din it., prin ngr. ’αμπάϰος, var. (înv.) ambac (Gáldi, 143)

ABACÁ (cuv. sp. abacá) s. f. Plantă textilă din grupa bananierilor, răspândită în zonele tropicale, cu frunze mari, din pețiolul cărora se extrag fibre textile foarte rezistente, folosite la fabricarea frânghiilor și a parâmelor de navigație (Musa textilifera); cânepă de Manila.