2 intrări

abacă

  • 1. Placă subțire (pătrată) care constituie partea superioară a capitelului unei coloane și face legătura cu arhitrava.
    surse: DEX '09 DLRLC MDA2 DN arhitectură
  • 2. Tabelă sau diagramă folosită în calculele inginerești.
    surse: DLRM Sinonime82 sinonime: nomogramă un exemplu
    exemple
    • Abaca este o reprezentare grafică în plan.
      surse: Sinonime
    • diferențiere Sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații.
      surse: MDA2 matematică
  • 3. Reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos.
    surse: MDA2 fizică

etimologie:

abac

  • 1. Instrument alcătuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile (colorate) și care este folosit la efectuarea unor calcule aritmetice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DEXI MDA2 Sinonime82 DN DLRC DER Scriban sinonime: numărătoare un exemplu
    exemple
    • Abac cu bile, pentru calcule.
      surse: Sinonime82
  • 2. Tabel sau diagramă (grafic) care permite rezolvarea imediată a unor calcule.
    surse: DEX '09 DEXI DN DLRC DER
    • diferențiere Tabelă grafică, diagramă reprezentând relații între mai multe mărimi variind continuu, care servește la anumite calcule.
      surse: DN MDN '00 sinonime: nomogramă

etimologie:

O definiție

*abác n., pl. urĭ și e (lat. ábacus, d. vgr. ábax; fr. abaque). Placă (tăbliță) de scris. Aparat de socotit cu bobițe înșirate pe sîrmă p. copii. Damier. Partea netedă din susu capitelului unei coloane. – În sec. 18. ambác (ngr. ámbakos, socoteală), placă (tăbliță) de scris; socoteală.

Intrare: abacă
substantiv feminin (F4) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aba abaca
plural abace abacele
genitiv-dativ singular abace abacei
plural abace abacelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abac abacul
plural abace abacele
genitiv-dativ singular abac abacului
plural abace abacelor
vocativ singular
plural
Intrare: abac
substantiv neutru (N2) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abac abacul
plural abace abacele
genitiv-dativ singular abac abacului
plural abace abacelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F4) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aba abaca
plural abace abacele
genitiv-dativ singular abace abacei
plural abace abacelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambac ambacul
plural ambace ambacele
genitiv-dativ singular ambac ambacului
plural ambace ambacelor
vocativ singular
plural

30 de definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ABÁCĂ, abace, s. f. (Arhit.) Partea superioară a capitelului unei coloane care face legătura cu arhitrava. – Din fr. abaque, lat. abacus.

ABÁCĂ, abace, s. f. (Arhit.) Placă subțire (pătrată) care constituie partea superioară a capitelului unei coloane și face legătura cu arhitrava. – Din fr. abaque, lat. abacus.

ABÁCĂ, abace, s. f. (Arhit.) Tăblie de piatră, de diferite forme și mărimi, pusă între capitelul unei coloane și arhitrava pe care o susține.

ABÁCĂ, abace, s. f. 1. Placă de piatră așezată deasupra capitelului unei coloane. 2. Tabelă sau diagramă folosită în calculele inginerești. – Fr. abaque (lat. lit. abacus).

abácă (parte a unui capitel) s. f., g.-d. art. abácei; pl. abáce

abácă (arhit.) s. f., g.-d. art. abácei; pl. abáce

abacă sf [At: CADE / V: abac1 sn / Pl: -ace / E: fr abaque] 1 (Aht) Placă de piatră care fonnează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava. 2 (Mat) Sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații. 3 (Fiz) Reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos

ABÁCĂ s. v. nomogramă.

ABÁCĂ s.f. Partea superioară a capitelului unei coloane, care susține arhitrava. [Pl. -ce. / < fr. abaque, cf. lat. abacus].

abácă s. f. partea superioară a capitelului unei coloane. (< fr. abaque, lat. abacus)

ABÁCĂ ~ce f. arhit. Placă de piatră așezată de partea superioară a capitelului unei coloane, care susține arhitrava. /<fr. abaque

ABÁC, abace, s. n. 1. Instrument de calculat alcătuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile (colorate). 2. Tabel sau diagramă care permite rezolvarea imediată a unor calcule. – Din fr. abaque, lat. abacus.

ABÁC, abace, s. n. 1. Instrument de calculat alcătuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile (colorate). 2. Tabel sau diagramă care permite rezolvarea imediată a unor calcule. – Din fr. abaque, lat. abacus.

ABÁC, abace, s. n. 1. Instrument de calculat alcătuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile (colorate). 2. Tabel sau diagramă care permite rezolvarea imediată a unor calcule. – Din fr. abaque, lat. abacus.

ABÁC, abace, s. n. Instrument de calculat, alcătuit dintr-un cadru de lemn cu zece vergele paralele pe care sînt înșirate cîte zece bile mici, mobile, de culori diferite.

ABÁC, abace, s. n. Instrument de calculat, cu bile colorate. – Fr. abaque (lat. lit. abacus).

abác s. n. 1 Instrument pentru calcule aritmetice elementare, alcătuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile (colorate). 2 Tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule. • pl. -ce. / fr. < abaque, lat. abăcus, -i, germ. Abakus; cf. gr. ᾰβαξ, -ακoς „tăbliță, planșă“.

abác (numărătoare, tabel) s. n., pl. abáce

abác (mat.) s. n., pl. abáce

abac1 sn [At: CADE / PI: -ace / E: fr abaque, lat abacus, rs aбaкa] Instrument pentru calcule aritmetice elementare, format dintr-un cadru de lemn cu vergele pe care se pot deplasa bile.

ABÁC s. numărătoare. (~ cu bile, pentru socoteli.)

ABÁC s.n. 1. Dispozitiv de calculat cu ajutorul unor bile mobile, așezate pe vergele orizontale și paralele. 2. Tabelă grafică, diagramă reprezentând relații între mai multe mărimi variind continuu, care servește la anumite calcule. V. nomogramă. [Pl. -ce. / < fr. abaque, cf. it. abbaco, lat. abacus].

abác s. n. 1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele. 2. nomogramă. (< fr. abaque, lat. abacus)

abác, abace, s.n. 1. Instrument pentru calcule aritmetice simple, alcătuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile colorate. 2. Grafic care servește pentru a ușura efectuarea unor calcule. Var.: abácă s.f.

abác (abáce) s. n.1. Numărătoare, instrument de calculat. 2. Tabel, diagramă. < Fr. abaque, it. abbaco. Din it., prin ngr. 'αμπάϰος, var. (înv.) ambac (Gáldi, 143)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ABÁCĂ s. (MAT.) nomogramă. (~ este o reprezentare grafică în plan.)

ABÁC s. numărătoare. (~ cu bile, pentru calcule.)