GHIMBER s. m. Plantă erbacee din regiunile tropicale, cu rizom aromatic bogat în uleiuri eterice (Zingiber officinale). [Var.: ghimbir s. m.] – Din magh. gyömbér.

GHIMBER m. Plantă erbacee tropicală din al cărei rizom se extrag uleiuri eterice. [Var. ghimbir] /<ung. gyömber

ghimber/ghimbir s. m.

GHIMBER, ghimberi, s.m. (În special la sg.) Plantă originară din Asia (Zingiber officinale), al cărei rizom bulbos, cu aspect de homunculus, se utilizează, ras, tăiat felii sau uscat și măcinat, ca aromatizant pentru preparate culinare și de cofetărie; se comercializează proaspăt, întreg, felii conservate în sirop sau confiate și sub formă de pulbere de ghimber; var. ghimbir; engl. ginger

ZINGIBER Boehm., GHIMBER, fam. Zinberaceae. Gen cu cca 85 specii în regiunile tropicale ale Asiei. Plante erbacee, perene, cu rizom aromatic. Flori (label des, trilobat) pedunculate, în inflorescențe terminale, bractee mari, dense, în a căror axilă se află florile. Frunze lanceolate sau eliptice, înguste.

Zingiber officinale Rose. Specie cu flori (label oblong-ovat, purpur, cu pete și dungi galbene) galbene-verzui, în spic dens, bractee verzui, uneori cu marginea galbenă. Frunze (cca 13 cm lungime) lanceolate sau liniar-lanceolate, cu vîrf ascuțit. Tulpină, cca, 0,80 m înălțime.

Zingiber zerumbet (L.) Smith (syn. Amomum zerumbet L.). Specie care înflorește în iun.-aug. Flori (label rotund, galben-deschis, cu pete sau dungi portocalii) albe, lung-pedunculate, în spic dens. Bractee verzui. Frunze lanceolate (12-16 cm lungime, 6-7 cm lățime) așezate dens.

GHIMBER s. (BOT.; Zingiber officinale) (reg.) rădăcină-de-piper-alb.