GHIMBER s. m. Plantă erbacee din regiunile tropicale, cu rizom aromatic bogat în uleiuri eterice (Zingiber officinale). [Var.: ghimbir s. m.] – Din magh. gyömbér.

GHIMBER m. Plantă erbacee tropicală din al cărei rizom se extrag uleiuri eterice. [Var. ghimbir] /<ung. gyömber

ghimber/ghimbir s. m.

GHIMBER, ghimberi, s.m. (În special la sg.) Plantă originară din Asia (Zingiber officinale), al cărei rizom bulbos, cu aspect de homunculus, se utilizează, ras, tăiat felii sau uscat și măcinat, ca aromatizant pentru preparate culinare și de cofetărie; se comercializează proaspăt, întreg, felii conservate în sirop sau confiate și sub formă de pulbere de ghimber; var. ghimbir; engl. ginger

ZINGIBER Boehm., GHIMBER, fam. Zinberaceae. Gen cu cca 85 specii în regiunile tropicale ale Asiei. Plante erbacee, perene, cu rizom aromatic. Flori (label des, trilobat) pedunculate, în inflorescențe terminale, bractee mari, dense, în a căror axilă se află florile. Frunze lanceolate sau eliptice, înguste.

GHIMBER s. (BOT.; Zingiber officinale) (reg.) rădăcină-de-piper-alb.