Zaharia m. 1. unul din cei 12 profeți mici; 2. tatăl sfântului Ioan Botezătorul; 3. rege din Izrael (767 a. Cr.).

Zaharia, sfânt, proroc, preot evreu, tatăl sfântului proroc Ioan Botezătorul, care, pe când slujea la altar, i s-a arătat un înger care i-a spus că soția sa, Elisabeta, va naște un fiu, deși era bătrână. Biserica îl prăznuiește la 5 septembrie.

Zaharia, unul dintre cei 12 profeți mici ai Vechiului Testament. A profețit pe timpul lui Darius (522-486 î. Hr.), iar după întoarcerea din exilul babilonean a participat la opera de zidire a templului din Ierusalim. ♦ Carte canonică-profetică a Vechiului Testament, scrisă de profetul cu același nume (14 cap.), cuprinzând opt viziuni nocturne, un adaos istoric și profeții împotriva păgânilor și despre timpul mesianic. Bis. ortodoxă îl sărbătorește la 8 februarie.

ZAHARIA ebr. Zĕkarjāh (EI) 1. Zaharia 2. Zahară b., 1781 (BCI V 273) și dobr. (RI XI 205); Zahar/escu; -eni, -ești, -iceni ss., Zăhărești s. 3. Zăhăriicâ (16 A II 102). 4. Scurtat: Zariia (17 B IV 145). Zarii (Ard II 191); Zăriășan (Moț). 5. Cu afer.: Harea; Haria, Ioan, mold., din Mereni l605; Hărești, Harău ss. V. și Haralambie. 6. Forme ucrainiene: Zahar/ca (Sd XVI); -co (Sd. 7. Din blg. Zazulĭa < Zaharia (Weig): Zazulea Gl. (Sur IX).

Zaharia Destul de rar folosit astăzi, Zaharía continuă în onomastica românească un vechi nume ebraic Zekarjáh, purtat de numeroase personaje din V.T. și N.T., dintre care mai cunoscuți și interesanți din punct de vedere al vechimii și continuității numelui sînt: Zaharia, al cincisprezecelea rege al Israelului (după cronologia biblică, în anul 743 î.e.n.), Zaharia, al unsprezecelea dintre profeții mici (ar fi trăit în sec. 6 î.e.n) și îi este atribuită Cartea lui Zaharia din V.T.). Zaharia preotul, în timpul împăratului Iudeei, Irod cel Mare, soțul Elisabetei și tatăl lui Ion Botezătorul. Deci nume cu tradiție la vechii evrei, Zekarjah se încadrează în bogata familie a teoforicelor formate cu -jah (de la Jahve – numele divinității); primul element, zekar- este apropiat de specialiști de vb. zakar „a-și aminti”, folosit în numeroase pasaje biblice cu referire la nașterea unor copii (de ex. „Dumnezeu și-a adus aminte de Rahela, a ascultat-o și a făcut-o să aibă copii”), fapt ce ne permite să-l considerăm pe Zekarjah („Jahve și-a amintit”) nume teoforic frazeologic prin care părinții își exprimau mulțumirile față de divinitate la nașterea unui copil cerut și mult așteptat. Redat în grecește prin Zaharías și în latină prin Zacharía(s), vechiul nume ebraic se răspîndește în Europa odată cu noua religie, prin cultul unor personaje biblice amintite (profetul, tatăl lui Ion Botezătorul) sau al unor martiri din primele secole ale erei noastre. Prin filieră slavă, Zaharia ajunge și la români, aparițiile documentare începînd din sec. 16 (sub forme ca Zariia, Zahară, Zăhărică, Zaharca, Hara sau în derivatele toponimice Zahareni, Zaharești). ☐ Germ. Zacharias (hipoc. Zach), it. Zaccaria, sp. Zacarías, magh. Zakaria sau Zakarias, bg. Zahari, rus., ucr. Zahar, Zaharii etc. ☐ Cunoscutul personaj al lui I.L. Caragiale din comedia O scrisoare pierdută, Zaharia Trahanache, contribuie și el probabil la evitarea numelui în epoca noastră.

BÂRSAN, Zaharia (1878-1948, n. Sînpetru-Brașov), scriitor și actor român. Animator al mișcării teatrale românești și director al Teatrului Național din Cluj (1919-1936). Versuri, nuvele, scrieri dramatice („Jurămîntul”, „Trandafirii roșii”).

BOIU, Zaharia (1834-1903, n. Sighișoara), poet și cărturar român. M. coresp. al Acad. (1877), prof. la Institutul Teologic din Sibiu. Membru al Partidului Național Român. Numeroase lucrări didactice. Versuri („Sunete și resunete”, „Frunze de laur”).

CARCALECHI, Zaharia (c. 1787-1856, n. Brașov), publicist și tipograf român. Editor de periodice și almanahuri („Biblioteca românească”, 1821, 1829-1830, 1834).