Zaharia Destul de rar folosit astăzi, Zaharía continuă în onomastica românească un vechi nume ebraic Zekarjáh, purtat de numeroase personaje din V.T. și N.T., dintre care mai cunoscuți și interesanți din punct de vedere al vechimii și continuității numelui sînt: Zaharia, al cincisprezecelea rege al Israelului (după cronologia biblică, în anul 743 î.e.n.), Zaharia, al unsprezecelea dintre profeții mici (ar fi trăit în sec. 6 î.e.n) și îi este atribuită Cartea lui Zaharia din V.T.). Zaharia preotul, în timpul împăratului Iudeei, Irod cel Mare, soțul Elisabetei și tatăl lui Ion Botezătorul. Deci nume cu tradiție la vechii evrei, Zekarjah se încadrează în bogata familie a teoforicelor formate cu -jah (de la Jahve – numele divinității); primul element, zekar- este apropiat de specialiști de vb. zakar „a-și aminti”, folosit în numeroase pasaje biblice cu referire la nașterea unor copii (de ex. „Dumnezeu și-a adus aminte de Rahela, a ascultat-o și a făcut-o să aibă copii”), fapt ce ne permite să-l considerăm pe Zekarjah („Jahve și-a amintit”) nume teoforic frazeologic prin care părinții își exprimau mulțumirile față de divinitate la nașterea unui copil cerut și mult așteptat. Redat în grecește prin Zaharías și în latină prin Zacharía(s), vechiul nume ebraic se răspîndește în Europa odată cu noua religie, prin cultul unor personaje biblice amintite (profetul, tatăl lui Ion Botezătorul) sau al unor martiri din primele secole ale erei noastre. Prin filieră slavă, Zaharia ajunge și la români, aparițiile documentare începînd din sec. 16 (sub forme ca Zariia, Zahară, Zăhărică, Zaharca, Hara sau în derivatele toponimice Zahareni, Zaharești). ☐ Germ. Zacharias (hipoc. Zach), it. Zaccaria, sp. Zacarías, magh. Zakaria sau Zakarias, bg. Zahari, rus., ucr. Zahar, Zaharii etc. ☐ Cunoscutul personaj al lui I.L. Caragiale din comedia O scrisoare pierdută, Zaharia Trahanache, contribuie și el probabil la evitarea numelui în epoca noastră.