4 definiții pentru Vrancea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Vrancea f. 1. porțiune a Carpaților Moldovei între Putna și Milcov; 2. plasă cu 12 sate în jud. Putna, ai cării locuitori păstrează portul și datinile din vechime. Punct de contact între Muntenia, Moldova și Ardealul (Vrăncean).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Vráncea n. l. vrâncean (Menționat în capitolul Nume proprii geografice și nume de locuitori).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

VRANCEA ținutul zis „Țara Vrancii” cu organizație social-politic-economică autonomă odinioară; etimologia mult discutată, a fost pusă în legătură și cu Brodnicii de I. Motogna, (RI VIII 59); acesta e probabil numele unui străvechi jude sau voivod local, ca și Vîlcea, Mehedinț, Tecuci, Tigheciu și altele la fel, format din antrop. Vrană + suf. -cea. El apare în această formă de cîteva ori, ca prenume: 1. Vrancea mold., 1632 (Sd XI 258); din Tigheciu (17 A... 238); Izvorul Vranciului t. din Gorj (16 B V 481); Vranciu n. de familie act. 2. + suf. augmentativ -an, ca prenume chiar: Vrancean spătar (Dm); mold. (P14 fila 14); Vrîncean frate cu Lupea (17 A II 115); – Șt. diac 1647 (Cat mold II); și ca toponim: Vrîncfeni, -ioaia.

Intrare: Vrancea
Vrancea
substantiv propriu (SP104FS)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Vrancea
plural
genitiv-dativ singular
  • Vrancei
plural
vocativ singular
plural