Varlam m. Mitropolit al Moldovei (1632-1652), a luptat și a scris în contra propagării calvinismului printre Românii ortodocși din Ardeal (1595-1675).

VARLAAM gr. Bαρλαάμ < n. georgian Balavari < sanscr. Bhagavān, epitetul lui Buddha „veneratul” cont. cu un n. sirian, Bῖrlahâ (EI). Numele s-a popularizat însă prin cartea poporană „Varlaam și Ioasaf”. 1. – frecv. la clerici (Bis R). 2. Varlam s., cu afer. Lamu b. (Mar). 3. Vîrlom s. (13 – 15 B 142); + suf. -aș: *Vîrlumaș, cu afer. Lumaș s. (13 – 15 B 230); Lămășeni s.; Lămășanu (Șez) < *Vărlămaș. 4. Cu n pentru m: Varlan mold. (BCI XII 180). 5. Vărlan (17 B III 372; Moț); – mold. (Sd VI 254, XVI; BCI I). 6. Vîrlan (Ard); – Domente, mold; – munt. (Drj 30); Vîrlăn/escul (Arh; A Gen I 167); -ești s; cu afer. Lănești s. (17 A V 187). 7. Scurtat Vîrl: Vîrl/eni, -ezi, -oveni ss., -ița t. (Ț-Rom 44); cu met. Vrelan (Giur 279). II. Cu suf. -otă, *Varlamotă și afer.: 1. Lămotă, Lămot/escu (Hur; Puc); -ești s.; Lămotă = Lumotă din Dălbănești, prahovean (17 B VI 272-281); Lumotea (Rep D 210). 2. Lămătescu, Al., boier din Lămătești (Ins 322); -l D., munt (Sd V 446). Luamătă, olt (Sd V 31). 4. Lomotă clucer, 1603, munt. (BCI X 100); Lomotești s. (Cern p. VI); cu afer. Omotă (Ard), sau vezi (Toma I 14). 5. Lumot, olt. (Sur VI); -ă (13-15 B 246; 16 B II 309; 17 B I 59, 188; III 413), scris odată: Lumat, 1499, (Rep D 188). III. BARLA scurtare din forma lat.-ung. Barlaam: 1. Barla (Ard I); Bărlan (Ard I). Bărle (ib.); -a, munt. (Sur I); – mold. (Isp III¹), Bărl/ești s. (Isp IV); -escu, Șt. (Isp II²); -eș, Ioan (Sur IV); -ică Vas. (Sur XXIII). 3. Bîrlă (C Bog); Bîrl/ea, -escu, -eț (Paș).

CAZANIA LUI VARLAAM (CARTE ROMÂNEASCĂ DE ÎNVĂȚĂTURĂ), carte de cult, cuprinzând evangheliile, cîteva legende hagiografice și primele încercări de versificare în limba română (un imn de laudă domnitorului și două imnuri religioase). Tipărită de mitropolitul Varlaam la Iași în 1643. Monument de limbă românească veche.