2 intrări

Articole pe această temă:

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VU s.m. invar. Unitate de măsură a volumului semnalelor audio în transmisiunile prin electrocomunicații. [< fr. vu].

VU s. m. unitate de măsură a volumului semnalelor audio în transmisiunile prin telecomunicații. (< fr. vu)

vu (gr. βου, de la numeralul ’β = 2), denumire dată în muzica psaltică (v. bizantină, muzică) unuia din cele șapte sunete, care corespunde lui mi*.

DÉJÀ-VU s. n. (Franțuzism) Impresie intensă, în fața unei situații prezente, de a fi fost trăită în trecut. [Pr.: ] – Cuv. fr.

pa, vu, ga, di, ke, zo, ni, numele notelor muzicale bisericeștĭ, care corespund cu do, re, mi, fa, sol, la, si.[1]

  1. De fapt: re, mi, fa, sol, la, si, do. — Octavian Mocanu

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*déjà-vu (fr.) [pron. dejavü] s. n.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

vu subst. Treapta (nota) pe scara (gama) muzicii bisericești psaltice, situată între „pa” și „ga”. – Din gr. v(ita) + u(vocală de legătură).

Intrare: vu
substantiv masculin (M94)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vu
  • vuul
  • vuu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • vu
  • vuului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: deja-vu
  • pronunție: deja-vü
substantiv neutru compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deja-vu
  • deja-vu
plural
genitiv-dativ singular
  • deja-vu
  • deja-vu
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deja-vu déja-vu

  • 1. franțuzism Impresie intensă, în fața unei situații prezente, de a fi fost trăită în trecut.
    surse: DEX '09

etimologie: