3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÍPOLI s. n. Sediment de dioxid de siliciu alcătuit din scoici și infuzori, folosit în industrie. – Din fr. tripoli.

tripoli sn [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (îvr) ~ipol / E: fr tripoli] Sediment de bioxid de siliciu alcătuit din scoici și infuzori, întrebuințat în industrie Si: diatomit.

TRÍPOLI s. n. Sediment de bioxid de siliciu alcătuit din scoici și infuzori, întrebuințat în industrie. – Din fr. tripoli.

TRÍPOLI s. n. Sediment (reprezentînd un bioxid de siliciu) alcătuit din scoici și din infuzori întrebuințat în industria sticlei, a zahărului, a coloranților etc.

TRÍPOLI s.n. Diatomit. [Pron. -po-li. / < fr. tripoli].

TRÍPOLI s. n. diatomit. (< fr. tripoli)

TRÍPOLI n. Rocă sedimentară silicoasă poroasă, întrebuințată în industrie; diatomit; kiselgur. /<fr. tripoli

Tripoli n. 1. oraș în Africa, port pe Mediterana, cap. Tripolitaniei: 75.000 loc.; 2. oraș în Siria, aproape de mare: 30 000 loc. ║ (Regența) sau Tripolitania, țară în Africa de N., între Egipt și Tunis, ce depindea de Turcia: 1.200.000 loc., cu cap. Tripoli. Devenită dela 1912 colonie italiană.

tripoli n. substanță minerală galbenă sau roșie, ce servă la poleit.

*trípoli n. (fr. tripoli, după numele orașuluĭ Tripoli din Siria, de unde se aducea odinioară această substanță). V. tarabulus. Min. O substanță minerală galbenă saŭ roșie întrebuințată la lustruit.

TRIPÓL, tripoli, s. m. Rețea electrică tripolară. – Din fr. tripôle, engl. tri-pole.

TRIPÓL, tripoli, s. m. Rețea electrică tripolară. – Din fr. tripôle, engl. tri-pole.

tripol1 sm [At: M. D. ENC. / Pl: ~i / E: fr tripôle, eg tri-pole] Rețea electrică tripolară.

TRIPÓL s.m. (Fiz.) Rețea electrică cu trei borne de acces. [< fr. tripôle].

TRIPÓL s. m. rețea electrică tripolară. (< fr. tropôle)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trípoli (sediment) (-po-li) s. n.

*Trípoli (oraș) (-po-li) s. propriu n.

arată toate definițiile

Intrare: tripoli
  • silabație: tri-po-li info
substantiv neutru (N63)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tripoli
  • tripoliul
  • tripoliu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tripoli
  • tripoliului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Tripoli
Tripoli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tripol
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tripol
  • tripolul
  • tripolu‑
plural
  • tripoli
  • tripolii
genitiv-dativ singular
  • tripol
  • tripolului
plural
  • tripoli
  • tripolilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tripol

  • 1. Rețea electrică tripolară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

tripoli

  • 1. Sediment de dioxid de siliciu alcătuit din scoici și infuzori, folosit în industrie.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: diatomit kieselgur

etimologie: