Trifon (St.) m. 1. sărbătoare băbească, cade la 1 Fevruarie și e păzită de țărani ca turmele lor să fie apărate de dihănii: Sf. Trifon e patronul lupilor și e rău de lăcuste; 2. patronul cultivatorilor de zarzavaturi.

Trifon (†250 d. Hr.), sfânt, n. în Bitinia, martirizat la Niceea pe timpul lui Deciu pentru credința sa și a fost decapitat. Bis. îl sărbătorește la 1 februarie.

TRIFON din Frigia, gr. Tρύφον „in deliciis vivens” (O S). 1. Cu apoc. Trif (Ard; C Ștef; Isp I¹); -ești s. 2. Trifa b. (C Bog; Ard; Moț; Puc; Tis; 16 B I 192; 17 B 1 45; Sd XVI); mold. (Sd XXI); Trifu, frecv; -lescu. 3. Cu schimb, părții finale: -an, ard. (Paș), frecv.; -ana f., mold., 1602 (BCI IV 163); -ănescu; -ănești s.; -ei, I. (Lic Pl 243); -in, 1598, mold. (Sd VI 551); + -lea, Triflea, Gr., act.; + -oi, Trifoi (Mar); + -oi + ilă: Trifoilă (Sd XVl); Triflăilă, 1514 (LU); 4. + -uț: Trifuțiu, ard. (An C III). II. Deformări: 1. Trefan (Tec II). 2. Trifu (Dm). 3. Tripon (Ard; Moț; Mar; Bih); -ești Sur XXII). 4. Tripșa (DR VII). 5. Cu Treboniu (< lat. Trebonius Gallus, numele unui împărat roman), și-a schimbat numele de Trifan, latinistul romîn din secolul trecut, August Tr. Laurian.