13 definiții pentru Traian


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Traian m. cel mai bun împărat roman (98), născut în Spania, adoptat de Nerva; mare răsboinic și bun administrator, învinse pe Daci și pe Parți și sub el se săvârși mari lucrări în Roma (53-117). Cu numele împăratului Traian s’au identificat apoi toate marile construcțiuni făcute în Dacia (v. Troian). ║ Columna lui Traian V. Columna lui Traian; Masa lui Țraian, numele unei mari tăieturi de munte în jud. Argeș; Podul lui Traian, strâmtoare în Carpați, pe unde intră Oltul în țară, numită și Turnu-Roșu; Pratul lui Traian, Câmpia Turdei, numită de unguri Keresztes-Mezö, unul din șesurile mari ale Ardealului: aci fu omorît Mihaiu-Viteazul.

Traian m 1. comună urbană în jud. Teleorman, înființată în 1880: 2300 loc.; 2. sat în Bacău, înființat în 1879 cu 1300 loc.; 3. nume de sate în Constanța (înființate în 1884), Covurluiu, Neamțu, Romanați și Teleorman.

Columna lui Traian f. monument înălțat la Roma (113 d. Cr.), în memoria victoriei lui Traian asupra Dacilor: înaltă ca de 30 m. și compusă din 29 blocuri de marmoră, sculpturile ei (pe vr’o 124 de tablouri) reprezenta în ordine cronologică scene din luptele Romanilor cu Dacii.

Ulpia Traiană f. numele roman al Sarmisegetuzei.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TRAIAN lat. Trajanus, nume neexplicat pînă astăzi, cf. însă Traia, orășel în Baetica. I. În forma Troian, cu fonetism slav, numele cuceritorului Daciei s-a păstrat ca toponim în Bulgaria și la romîni ca termen pentru valurile romane fortificate, zise „troiane”, fiind atribuite acestui împărat, venerat de vechii slavi ca zeu (Weig 148). Ca nume de persoană în documente, Troian se poate explica și din Stroe, cu afereza lui s, alături de Troia, Troică, Troina, alte derivate ale acestuia. Excepție face toponimul Troienești „loc lîngă Troian”, cum spune documentul (16 A I 545), adică situat lîngă valul Traian, a cărui origine este clară, iar terminația -ești, denotă că, în acest sens, ar fi circulat și ca antroponim. Antroponimul bulgar actual Trajan, -a se explică de Weigand ca derivat din vb. blg. traja „a trăi”. Poate așa s-ar explica numele Ilie Traianovici din București, în 1816 (Cat gr. I). II. În forma actuală, circulația numelui Traian, ca și a celorlalte nume romane se datorează curentului latinist, care le-a impus mai întîi în Ardeal. Ca nume de familie îl găsim la 1830 în catagrafia satului Joldești; C-tin Traian (Sd VII 263-4) alături de alte nume de ardeleni, colonizați acolo: D-tru Moreșan, Ion Ungurianu, Ion Murariu.

Traian Nume cu largă răspîndire în toate regiunile românești, frecvent și apreciat în epoca noastră, Traián continuă la noi cognomenul lat. Traiánus, celebru în istoria Imperiului roman datorită împăratului Marcus Ulpius Traianus. Originar din Spania, remarcat prin popularitatea de care se bucura în rîndurile armatei și guvernator al Germaniei, Marcus Ulpius Traianus (53 – 117) este adoptat de Marcus Cocceius Nerva și îl urmează pe acesta la tron în anul 98. Desigur că, dintre faptele celor 19 ani de domnie ai împăratului, de o uriașă importanță pentru istoria noastră rămîn cele două războaie din anii 101-102 și 105-106 prin care învinge dîrza rezistență a lui Decebal și transformă cea mai mare parte a vechii Dacii în provincie romană. Ca urmare a victoriei lui Traian începe intensul proces de romanizare oficială a teritoriilor de la nord de Dunăre, al cărui rezultat va fi, în ultimă instanță, apariția în istorie a poporului român și a limbii române, continuatoare„ directă ”a limbii latine vorbite neîntrerupt pe teritoriul vechii Dacii și în regiunile romanizate de pe malul drept al Dunării (vom adăuga apoi că în timpul lui Traian, Imperiul roman atinge cea mai mare extindere teritorială, prin crearea altor patru provincii – Arabia, Armenia, Asiria, Mesopotamia și tot lui i se datoresc cele cîteva cunoscute lucrări publice, Forul, Columna, modernizarea portului Ostia, Via Traiana etc.). Fostul cognomen Traiánus, rămas și astăzi enigmatic din punct de vedere etimologic, este introdus în onomastica românească, pe cale cultă și întîi în Transilvania în secolul trecut; prin capacitatea sa de evocare istorică, numele se impune și se răspîndește în toate regiunile țării noastre. Ipoteza continuității vechiului Traianus în limba română, mai exact în toponimie și antroponimie este reluată cu noi argumente. Singura urmă a numelui este la noi subst. troian, care desemna inițial un val de pămînt cu rol de întăritură, construirea unei astfel de fortificații este atribuită lui Traian „valul lui Traian” (extrem de interesant ar fi un studiu privind prezența în limbile sud-slave a cuvîntului troian și chiar a numelui propriu cu aceeași formă, semnalată în folclor și mitologie). ☐ Bg. Traian (a fost propusă și o altă etimologie), magh. Trajanusz. ☐ Scriitorul Traian Demetrescu, inventatorul Traian Vuia, cel care a realizat primul zbor cu mijloace proprii de bord ale aparatului, biologul Traian Săvulescu, cîntărețul de operă Traian Grozăvescu.

BRATU, Traian (1875-1940, n. Rășinari, jud. Sibiu), om politic român. Prof. univ. la Iași. Excelent organizator al vieții universitare. Fruntaș al Partidului Național-Țărănesc.

CASTRA TRAIANA, castru roman din piatră, zidit la începutul sec. 1 d. Hr., în primii ani ai stăpînirii romane în Dacia. Azi, Sînbotin, com. Dăești, jud. Vîlcea.

COLUMNA LUI TRAIAN, monument aflat la Roma, în Forumul lui Traian; ridicat în 113 d. Hr., de către Apolodor din Damasc, din ordinul împăratului Traian, în amintirea victoriilor repurtate împotriva dacilor. Înălțată de 29,78 m, este acoperită de jur împrejur cu un basorelir în spirală, care constituie una dintre importantele surse arheologice pentru studiul războaielor daco-romane. O copie desfășurată a basoreliefurilor Columnei se găsește expusă la Muzeul de Istorie Națională a României (București).

COLUMNA LUI TRAIAN, revistă politică, economică, literară apărută la București, bisăptămînal, între 1870 și 1883 (cu întreruperi). Director B.P. Hasdeu.

CORNESCU, Traian Hagi (1885-1965), pictor, grafician, scenograf român. Bogată activitate în domeniul scenografiei la Teatrul Național din București și Teatrul Giulești („Visul unei nopți de vară” și „Femeia îndărătnică” de Shakespeare, „Gaițele” de Al. Kirițescu).

TABULA TRAIANA, inscripție latină încastrată în stâncă, descoperită în defileul de la Cazane (de Dunăre). Menționează construirea drumului roman de pe malul drept al fluviului, în vremea împăratului roman Traian (98-117). Ca urmare a construirii barajului de la Porțile de Fier I, locul respectiv a fost inundat de apele lacului de acumulare, T.T. fiind mutată cu c. 30 m mai sus pe versant.

Intrare: Traian
Traian nume propriu
nume propriu (I3)
  • Traian