opțiuni
  • info
3 intrări
5 definiții

Explicative DEX

țindăr1 sn [At: VICIU, GL. 95 / V: ~der / Pl: ~e / E: ger Zünder] (Min; Trs) Fitil care servește la aprinderea încărcăturilor de exploziv.

țindăr2 s [At: LEXIC REG. 95 / Pl: ? / E: nct] (Trs) 1 Încumetare. 2 (Trs; îe) A nu avea ~ A nu avea voie. 3 (Îae) A nu avea trecere (la cineva sau undeva).

ținder sn vz țindăr1

Enciclopedice

Tindar(eu) = Tyndareus.

Arhaisme și regionalisme

țindăr, țindăre, s.n. (reg.) fitil pentru aprinderea încărcăturilor de exploziv.

Intrare: Tindar
Tindar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țindăr (fitil)
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țindăr
  • țindărul
plural
  • țindăre
  • țindărele
genitiv-dativ singular
  • țindăr
  • țindărului
plural
  • țindăre
  • țindărelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ținder
  • ținderul
plural
  • țindere
  • ținderele
genitiv-dativ singular
  • ținder
  • ținderului
plural
  • țindere
  • ținderelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țindăr (încumetare)
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țindăr
  • țindărul
plural
  • țindăre
  • țindărele
genitiv-dativ singular
  • țindăr
  • țindărului
plural
  • țindăre
  • țindărelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țindăr, țindăresubstantiv neutru

etimologie:

țindăr, țindăresubstantiv neutru

regional
  • 1. Încumetare. MDA2
    sinonime: încumetare
  • chat_bubble expresie A nu avea țindăr = a nu avea voie. MDA2
  • chat_bubble expresie A nu avea țindăr = a nu avea trecere (la cineva sau undeva). MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.