2 intrări
4 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tim sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: eg theme] (Agm) 1 Temă (1). 2 Cuvânt caracteristic.
TIM s.n. (Anglicism) Temă, subiect, cuvînt caracteristic. [Pl. -muri. / < engl. theme].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TIM1 s. n. temă, subiect, cuvânt caracteristic. (< engl. theme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Tim/u, -ul, uș v. Timotei II A 2, 6.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: Timu
Intrare: tim
tim1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
tim, timurisubstantiv neutru
- 1. Temă, subiect, cuvânt caracteristic. DN
etimologie:
- theme DN