Tebaida f. una din cele mai mari provincii ale Egiptului de sus cu cap. Teba, la E. și la V. se aflau pustiurile unde se retraseră primii sihastri creștini.

tebaidă sf [At: PERPESSICIUS, M. IV, 291 / Pl: ~de / E: fr thébaïde] (Liv) 1 Loc izolat și sălbatic, destinat unei vieți austere, solitare. 2 (Fig) Loc neospitalier.

TEBAIDĂ s.f. (Liv.) 1. Loc solitar și deșert ales de schimnici pentru retragere; schimnicie. 2. (Fig.) Loc izolat și neospitalier. [Pron. -ba-i-. / < it. tebaide, lat. Thebaidis (terra) – regiune a Tebei antice].

TEBAIDĂ s. f. 1. loc solitar și deșert ales de schimnici pentru retragere; schimnicie. 2. (fig.) loc izolat și neospitalier, propice meditației. (< fr. thébaïde)

TEBAIDĂ ~e f. rar 1) Loc nelocuit de oameni (pustiuri, stânci, păduri) unde se retrag schimnicii și sfinții pentru a se închina divinității. 2) fig. Loc izolat și auster. /<fr. thébaïde

tebaidă s. f., pl. tebaide