opțiuni
  • info

3 intrări

10 definiții

Explicative DEX

tabula vt [At: DN3 / Pzi: ~lez / E: it tabulare] (Mat) A face tabele (1).

TABULA vb. I. tr. (Mat.) A pune în tabele; a face o tabulare. [< it. tabulare].

TABULATE s.n.pl. (Zool.) Subclasă de celenterate antozoare fosile caracterizată prin forma tabulară a caliciilor; (la sg.) animal din această subclasă. [Sg. tabulat. / < germ. Tabulaten, cf. lat. tabulatum – strat].

TABULA vb. tr. (mat.) a pune în tabele; a face tabulare. (< fr. tabuler)

TABULATE s. n. pl. subclasă de celenterate antozoare fosile, caracterizată prin forma tabulară a caliciilor. (< germ. Tabulaten)

Ortografice DOOM

tabulat s. n., pl. tabulate

tabulat s. n., pl. tabulate

tabulat s. n., pl. tabulate

tabula vb., ind. prez. 1 sg. tabulez, 3 sg. și pl. tabulează

Enciclopedice

TABULÁTA (< lat. tabullatum „scândură, strat”) subst. (PALEONT.) Subclasă de celenterate antozoare fosile, caracterizată prin forma tubulară a caliciilor și prin prezența pereților despărțitori transversali; au trăit din Silurian până în Cretatic.

Intrare: tabulat
tabulat1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tabulat
  • tabulatul
  • tabulatu‑
plural
  • tabulate
  • tabulatele
genitiv-dativ singular
  • tabulat
  • tabulatului
plural
  • tabulate
  • tabulatelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: tabulat (part.)
tabulat2 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tabulat
  • tabulatul
  • tabulatu‑
  • tabulată
  • tabulata
plural
  • tabulați
  • tabulații
  • tabulate
  • tabulatele
genitiv-dativ singular
  • tabulat
  • tabulatului
  • tabulate
  • tabulatei
plural
  • tabulați
  • tabulaților
  • tabulate
  • tabulatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: tabula (vb.)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tabula
  • tabulare
  • tabulat
  • tabulatu‑
  • tabulând
  • tabulându‑
 singular plural
  • tabulează
  • tabulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tabulez
 (să)
  • tabulez
  • tabulam
  • tabulai
  • tabulasem
a II-a (tu)
  • tabulezi
 (să)
  • tabulezi
  • tabulai
  • tabulași
  • tabulaseși
a III-a (el, ea)
  • tabulează
 (să)
  • tabuleze
  • tabula
  • tabulă
  • tabulase
plural I (noi)
  • tabulăm
 (să)
  • tabulăm
  • tabulam
  • tabularăm
  • tabulaserăm
  • tabulasem
a II-a (voi)
  • tabulați
 (să)
  • tabulați
  • tabulați
  • tabularăți
  • tabulaserăți
  • tabulaseți
a III-a (ei, ele)
  • tabulează
 (să)
  • tabuleze
  • tabulau
  • tabulară
  • tabulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tabulat, tabulatesubstantiv neutru

  • 1. (la) plural zoologie Subclasă de celenterate antozoare fosile caracterizată prin forma tabulară a caliciilor. DN
etimologie:

tabula, tabulezverb

  • 1. matematică A pune în tabele; a face o tabulare. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.