tâc² sn, i [At: POLIZU / Pl: ~uri sn / E: fo] (Pop; rep) 1-2 (Cuvânt care) redă tic-tacul ceasului. 3-4 (Cuvânt care) redă bătăile inimii.

tîc, interj. care arată bătăile inimiĭ saŭ péndululuĭ. (Aŭ și Turciĭ această interj.). V. tac, bîc.

TÎC 1. Ttcu, N. din Ceraș (BCI XII 141). 2. Tîca f. 1680 (Tut 34).