2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SILVÁN, silvani, s. m. Fiecare dintre divinitățile romane considerate drept protectoare ale pădurilor, imaginate cu o față bestială, cu corpul păros și cu picioare și coarne de țap. – Din lat. silvanus, fr. sylvain.

SILVÁN, silvani, s. m. Fiecare dintre divinitățile romane considerate drept protectoare ale pădurilor, imaginate cu o față bestială, cu corpul păros și cu picioare și coarne de țap. – Din lat. silvanus, fr. sylvain.

silvan [At: HELIADE, D. C. 232/2 / Pl: ~i, ~e / E: lat silvanus, fr sylvain] 1 sm Nume dat în mitologia romană unor divinități minore reprezentate prin ființe cu corp omenesc acoperit cu păr, cu o față animalică, picioare și coarne de țap, care erau considerate protectoare ale pădurilor. 2 a Care se referă la silvan (1). 3 a (D. opere literare) În care personajele principale sunt silvanii (1).

SILVÁN s.m. Geniu al pădurilor la romani, asemănător în multe privințe cu satirii și faunii. [< fr. sylvain, cf. lat. silva – pădure].

SILVÁN s. m. (mit.) geniu al pădurilor, asemănător cu satirii și faunii. (< lat. silvanus, fr. sylvain)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

silván2 (faun) s. m., pl. silváni

silván (mit.) s. m., pl. silváni


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Silvan
Silvan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: silvan (mit.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silvan
  • silvanul
  • silvanu‑
plural
  • silvani
  • silvanii
genitiv-dativ singular
  • silvan
  • silvanului
plural
  • silvani
  • silvanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

silvan (mit.)

  • 1. Fiecare dintre divinitățile romane considerate drept protectoare ale pădurilor, imaginate cu o față bestială, cu corpul păros și cu picioare și coarne de țap.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: