SEBASTIAN, SFÂNTUL ~ (?-c. 288), martir creștin ucis în vremea persecuțiilor din timpul domniei împăratului roman Dioclețian. Originar din Galia, a venit la Roma pentru a servi în armata romană. Condamnat la moarte pentru că a ajutat pe creștini și i-a reproșat împăratului că îi persecută pe aceștia. Patron al arcașilor. Frecvent în arta plastică. Prăznuit în Biserica Răsăriteană la 18 dec., iar în cea Apuseană la 20 ian.

SEBASTIAN, Mihail (1907-1945, n. Brăila), (pseud. lui Iosef M. Hechter), scriitor român. Piese de teatru cu tentă lirică („Steaua fără nume”, „Jocul de-a vacanța”) sau satirică („Ultima oră”). Romane psihologice și citadine („Orașul cu salcâmi”, „Accidentul”) sau dezbătând condiția evreului („De două mii de ani”). Memorialistică („Jurnal”, apărut postum). Eseuri și cronici literare.

Sebastian v. Sevastian I 3.

Sebastian Răspîndit și destul de frecvent astăzi, Sebastián, fem. Sebastiána, reproduce numele pers. lat. Sebastianus, cunoscut numai în perioada imperială, lucru absolut normal dacă ținem cont de faptul că avem de-a face cu un sinonim al lui Augustus (→ Augustin). Cuvîntul grecesc sebtastós „venerabil, august”, folosit chiar și de romani (care îl derivă de aici pe Sabastianus), apare prima oară cu valoare de nume propriu în legătură cu împăratul Caius Iulius Caesar Octavianus Sebastos (în loc de Augustus, de ex. la Strabon) și devine obișnuit nume imperial (fem. Sebasté, supranume al împărăteselor romane, este sinonimul lui Augusta). Frecvent în primele secole ale erei noastre, Sebastianus pătrunde în onomasticonul creștin și prin cultul cîtorva martiri celebrați de biserică se răspîndește în Europa. Forma gr. Sabastianós (-b- se pronunță -v-) este preluată de slavi și prin aceștia ajunge la români, documentele din Țara Românească înregistrînd încă din 1424 numele Seva, hipocoristic folosit și astăzi. Alături de Sevastian, de multă popularitate s-au bucurat la noi fem. Sevastia, Sevastița, Vastița, Săvăstia etc. În epoca modernă sînt reluate formele culte Sebastian, Sebastiana. ☐ Fr. Sébastien (hipoc. Bastien), germ. Sebastian (hipoc. Bastian, Bastgen etc.), it., sp. Sebastiano, Sebastiana (hipoc. Bastiano, Bastiana), magh. Sebestyen, Sebes, Sebö, bg., rus. Sevastian, Sevastiana etc. ☐ Sebastiano del Piombo, renumit portretist italian din școala venețiană, Sebastian Brant, scriitor umanist german, renumitul compozitor Johann Sebastian Bach etc.; San Sebastian, oraș și port în Spania, Sevastopol, oraș și port în U.R.S.S. (izvoarele vechi menționează 4 orașe cu numele Sebastópolis). □ Legenda unui soldat roman din garda împăratului Dioclețian, martirizat la Roma, în anul 290 a inspirat numeroase creații artistice în epoca Renașterii. Din literatura modernă, drama lui G. D’Annunzio, Martiriul sfîntului Sebastian, pusă pe muzică de C. Debussy.

SAN SEBASTIAN (în limba bască: DONOSTIA), oraș în N Spaniei (Țara Bascilor), port la G. Biscaya (Oc. Atlantic), situat la gura de vărsare a lui Rio Urumea, la 77 km E de Bilbao și la 16 km V de granița cu Franța; 178,3 mii loc. (2001). Șantier naval. Ind. metalurgică, chimică, textilă, a mat. de constr. (ciment), electronică (casetofoane), alim. (bere, ciocolată), de prelucr. a cauciucului, a lemnului și a tutunului, sticlăriei, hârtiei ș.a. Pescuit. Stațiune balneoclimaterică (plaja La Concha). Festivaluri internaționale anuale (al filmului și jazzului). Cazino. Faimoasele regate în G. La Concha. Bisericile San Vicente (1507), în stil gotic, și Santa Maria (1743-1764), în stil baroc. Fosta mănăstire San Telmo (1531-1551) în care astăzi este amenajată o secție a muzeului basc de etnografie. Catedrală neogotică. Palat regal (sec. 16), fostă reșed. de vară a Curții regale spaniole. Menționat documentar, prima oară, în 1014, a primit dreptul de oraș (în c. 1175) de la regele Navarrei Sancho VI cel Înțelept. În 1813 a suferit mari distrugeri de pe urma incendiilor izbucnite după ce a fost cucerit de forțele anglo-portugheze de la francezi.