7 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

viorea sf [At: ANON. CAR. / P: vi-o~ / Pl: ~ele / E: vioară2 + -ea] 1 (Bot; șîc ~ele-mirositoare, ~ele-de-grădină, ~ele-bune, înv, ~-sălbatică, reg, ~ele-de-casă, ~ele-nerii) Toporaș (Viola odorata). 2 (Șîc ~-nemirositoare) Plantă erbacee din familia violaceelor cu frunzele ovale, acoperite cu peri, cu florile albastre sau, rar, albe, neparfumate Si: micșunea, tămâioară, toporaș (Viola hirta). 3 (Șîc ~-mirositoare, ~ele-bune, reg, ~-de-grădină, ~ele-nerii) Plantă erbacee din familia violaceelor cu frunzele cordate și cu florile albăstrii sau roșietice, parfumate Si: viorică-de-pădure (Viola mirabilis). 4 Plantă erbacee din familia violaceelor cu florile mari, ale căror petale trandafirii sunt împestrițate cu pete purpurii Si: tămâioară (Viola jooi). 5 (Bot; șîc, înv, ~-pădureață) Colțunii-popii (Viola silvestris). 6 (Șîc ~-sălbatică, reg, ~-tărcată) Trei-frați-pătați (Viola tricolor). 7 Plantă erbacee din familia violaceelor cu frunzele mici, rotunde-ovale, crestate, cu florile de culoare albastru-închis Si: micșunea-de-munte (Viola alpina). 8 (Îc) ~-galbenă Plantă erbacee din familia violaceelor, cu două flori mici, galbene, care crește prin locuri umede și umbroase, mai ales prin regiunea alpină Si: micșunea-galbenă (Viola biflora). 9 (Îac) Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu florile galbene, care crește mai ales în păduri (Gagea minima). 10 (Bot; îac) Vioară2 (2) (Cheirantus cheiri). 11 (Bot; îc) ~-sălbatică Colțunii-popii (Viola camina). 12 (Bot; îc) ~-roșie (sau ~-galbenă, ~-de-ferești) Violă2 (3) (Matthiola incana). 13 (Îc) ~-de-noapte Vioară2 (4) (Hesperis matronalis). 14 (Îc) ~-albă Plantă erbacee din familia violaceelor, cu florile albe, plăcut mirositoare (Viola alba). 15 (Îc) ~-de-munte Plantă erbacee din familia violaceelor cu tulpina înaltă și cu florile mici, de culoare violetă (Viola montana). 16 (Îc) ~-de-pârâu Plantă erbacee din familia violaceelor care crește pe marginea apelor (Viola palustris). 17 (Șîc ~-roșie) Plantă erbacee din familia liliaceelor, din al cărei bulb cresc două sau trei frunze lunguiețe și o tulpină cu flori albastre, roz sau albe, dispuse într-un racem scurt Si: vioriță (1), (reg) mereoară (Scilla bifolia). 18 (Bot) Ghiocel (Galanthus nivalis). 19 (Bot; reg; îc ~-de-toamnă) Brândușă-de-toamnă (Colchicum autumnale). 20 (Bot; Mar) Rujă (Sedum rosea). 21 (Bot; reg) Zambilă (Hyacinthus orientalis). 22 (Bot; reg) Floarea-Paștilor (Anemone nemorosa). 23 (În poezia populară) Epitet pentru o femeie frumoasă și gingașă. 24 (Mol) Insectă nedefinită mai îndeaproape. 25 (Pop; d. apă; pcf vioară1; îla) Limpede ca (sau cum e) ~ua Foarte limpede.

zambi sf [At: MOLNAR, RET. 49/6 / V: (reg) ~ină, ~bul sn, ~bulă, zanb~, zanvi~, zăm~1, zâmbil1 sn (Pl: zâmbiluri), zom~ / S și: (Înv) sa~ / Pl: ~le / E: ngr ζιμπίλι, tc zümbül] 1 (Șîs ~ de grădină) Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu flori albe, galbene, roz, violete sau albastre, parfumate, așezate în ciorchine la vârful lăstarilor, care se cultivă ca plantă decorativă Si: (reg) acintus, floarea (96) viorelei, lalea, micsă (1), miliori, tăvuși, viorele (Hyacinthus orientalis). 2 (Înv; îe) Trei lulele în două ~le Nimic (1). 3 (Bot; pop; șîc ~-moțată) Porumbei (Muscari botryoides). 4-5 (Bot; pop) Ceapa-ciorii (18-19) (Muscari comosum, Muscari tenuiflorum). 6 (Bot; șîc ~ de câmp) Viorea (Scilla bifolia). 7 (Îrg; fig) Femeie frumoasă și cochetă. 8 (Reg) Căluș care se pune în botul iedului ca să nu sugă. corectată

zambi s.f. (bot.) 1 (și zambilă de grădină) Plantă erbacee din familia liliaceelor, ornamentală, perenă, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu florile albe, roz, albastre sau violete, plăcut mirositoare, crescute în ciorchini mari la vîrful tulpinii, care se cultivă ca plantă decorativă (Hyacinthus orientalis). Au început să apară... flori de primăvară: zambilele (SADOV.). ◊ Compar. O fi fost ea ca zambila Dar mersei mai mult cu sila (PARAS.). ◊ Fig. Pe zarea de zambilă te-ntrezăresc prin pini (VOIC.). 2 (și zambilă-de-cîmp) Viorea (Scila biofilia). • pl. -e. /<tc. zümbül.

VIORÉA, -ÍCĂ, viorele, s. f. (Bot.) 1. Toporaș. 2. Plantă erbacee din familia liliaceelor, din al cărei bulb cresc două-trei frunze lunguiețe și o tulpină care poartă flori albastre, roz sau albe (Scilla bifolia). [Pr.: vi-o-] – Vioară2 + suf. -ea, -ică.

VIOREÁ ~éle f. Plantă erbacee de primăvară din familia liliaceelor, cu flori violete (mai rar roz sau albe). [Art. vioreaua; G.-D. viorelei; Var. viorică] /vioară + suf. ĕa


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vioreá/viorícă s. f. (sil. vi-o-), art. vioreáua/ vioríca, g.-d. art. viorélei; pl. vioréle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VIOREÁ s. v. rujă, tămâioară.

VIOREÁ s. (BOT.) 1. (Viola odorata) toporaș, violetă, (rar) violă, (reg.) călțunaș, cârligel, cocoșel, garoafă, găurea, micsandră, micșunea, nemțoaică, tămâioară, vioară, floare-domnească, flori-mărunte (pl.), flori-mărunțele (pl.), zambilă-de-câmp. 2. (Viola alpina) toporaș, viorică, (reg.) micșunea-de-munte. 3. (Viola hirta) (reg.) micșunea, tămâioară, toporași (pl.). 4. viorele sălbatice (Viola canina) = (reg.) colțunii-popii (pl.). 5. viorea-galbenă (Cheirantus cheiri) = micsandră, micșunea, (reg.) foaltine (pl.), șiboi, levcoaie-galbenă, vioară-galbenă. 6. (Scilla bifolia) (rar) scila (art.), (reg.) mereoară, zambilă.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SCILLA L., VIORELE, fam. Liliaceae. Gen originar din Europa și din regiunile temperate ale Asiei și Africii, cca 85 specii, erbacee, bulboase, bulbi acoperiți în întregime cu solzi maro-închis, vivace, de obicei cu frunze bazale, lungi, lanceolate, liniare și uneori caniculate. Flori cu miros plăcut, albastre, roz sau purpur, rar albe (foliolele perigonului, mici, înguste, puțin concrescute la bază, îndepărtate, formînd un clopot cu o singură nervură, 6 stamine, vîrf întreg sau cu lobi scurți, stigmat mic), dispuse în racem terminal, pe un peduncul fistulos. Fruct, capsulă.

Scilla amoena L. Specie care înflorește primăvara. Flori albastre, rar albe (foliolele perigonului lanceolate, mici, stamine plate la bază, stil albastru), pînă la 8 în racem terminal, pe un peduncul subțire, roșcat. Fiecare compartiment al ovarului cu 6-8 semințe. Plantă pînă la 25 cm înălțime, bulb aproape globulos, pînă la 5 frunze liniar-lanceolate, glabre, de pînă la 25 cm lungime și 2 cm lățime și 25-30 nervuri.

Scilla bifolia L. Specie care înflorește primăvara devreme. Flori stelate, 2 cm diametru, albastre, roz, purpurii sau albe, cu pedunculi erecți (perigon cu 6 foliole libere de la bază lanceolate, vîrf bont, 6 stamine cu antere albastre, ovar cu 3 loji, fiecare cu 6 ovule), pînă la 15 dispuse în racem terminal, pe o tulpină roșiatică, pînă la 30 cm înălțime. Plantă erbacee, bulboasă, cu bulb gros, ovat. Frunze, obișnuit, 2, liniar-lanceolate, 1 cm lățime, cu vîrf bont, înfășoară tija florală pînă aproape de mijloc. Fruct, capsulă sferică cu 3 muchii (Pl. 66, fig. 371).

Scilla hispanica Mill. [syn. S. campanulata Ait.; Hyacinthus campanulatus hort.; Endymion campanulatum (Ait.) Pari.]. Specie care înflorește primăvara. Flori albastre, pendente, cu pedunculi scurți (perigon campanulat, foliole lanceolate, curbate la vîrf), așezate în racem rar erect, dispus terminal pe o tulpină de pînă la 30 cm înălțime. Frunze late, lanceolate, liniar-ascuțite.

Scilla italica L. (syn. S. purpurea Mill.; S. bertolonii Duby). Specie care înflorește primăvara-tîrziu. Flori mici, patente, cu peduncul scurt, albastre, așezate într-un racem alungit-eliptic, terminal, pe o tulpină pînă la 25 cm înălțime. Frunze caniculate, bulb alburiu.

Scilla peruviana L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori purpurii, albastre, stelate, numeroase, dispuse în ciorchini mari, terminali, pe un peduncul de pînă la 30 cm înălțime. Frunze verzi-închis, numeroase, așezate în rozetă. Bulb piriform.

Scilla sibirica Andr. Specie care înflorește primăvara devreme. Flori mici, albastre-gențian (bleu-ciel) campanulate, dispuse 1-5 în ciorchine pendent (stamine cu filament lanceolat și antere albastre, stil aproape triunghiular, mai lung decît ovarul), dispuse 1-3, în ciorchine pendent. Fruct, capsulă ovată cu cca 8 semințe. Plantă pînă la 20 cm înălțime, cu mai multe tulpini dintr-un bulb sferic-ovat, brun-închis. Frunze 2-4, mai scurte sau de aceeași lungime cu tija florală, erecte sau erect-îndepărtate, lat-liniare, ascuțite, caniculate.

Intrare: Scilla (gen de plante)
Scilla (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Scilla
Intrare: Scilla amoena
compus
  • Scilla amoena
Intrare: Scilla bifolia
compus
  • Scilla bifolia
Intrare: Scilla hispanica
Scilla hispanica park  nomenclatura binară
compus
  • Scilla hispanica
Intrare: Scilla italica
compus
  • Scilla italica
Intrare: Scilla peruviana
Scilla peruviana park  nomenclatura binară
compus
  • Scilla peruviana
Intrare: Scilla sibirica
Scilla sibirica park  nomenclatura binară
compus
  • Scilla sibirica