2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPÂNȚUÍ vb. IV v. spânzui.

SPÂNȚUÍ vb. IV v. spânzui.

SPÂNZUÍ, spânzuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A trata cu spânz un animal bolnav. [Var.: spânțuí vb. IV] – Spânz + suf. -ui.

SPÂNZUÍ, spânzuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A trata cu spânz un animal bolnav. [Var.: spânțuí vb. IV] – Spânz + suf. -ui.

SPÎNZUÍ, spînzuiesc, vb. IV. Tranz. A trata un animal bolnav cu rădăcină de spînz. Nu mai am purcea... A dat brînca în porci... I-am găurit urechea, am spînzuit-o, degeaba. A murit. STANCU, D. 263. – Variantă: (regional) spînțuí (SADOVEANU, F. J. 537) vb. IV.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spânzuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spânzuiésc, imperf. 3 sg. spânzuiá; conj. prez. 3 să spânzuiáscă

spânzuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spânzuiésc, imperf. 3 sg. spânzuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. spânzuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPÂNZUÍ vb. (reg.) a spânzi, (Ban.) a înierba. (A ~ o vită bolnavă.)

Intrare: spânzui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spânzui
  • spânzuire
  • spânzuit
  • spânzuitu‑
  • spânzuind
  • spânzuindu‑
singular plural
  • spânzuiește
  • spânzuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spânzuiesc
(să)
  • spânzuiesc
  • spânzuiam
  • spânzuii
  • spânzuisem
a II-a (tu)
  • spânzuiești
(să)
  • spânzuiești
  • spânzuiai
  • spânzuiși
  • spânzuiseși
a III-a (el, ea)
  • spânzuiește
(să)
  • spânzuiască
  • spânzuia
  • spânzui
  • spânzuise
plural I (noi)
  • spânzuim
(să)
  • spânzuim
  • spânzuiam
  • spânzuirăm
  • spânzuiserăm
  • spânzuisem
a II-a (voi)
  • spânzuiți
(să)
  • spânzuiți
  • spânzuiați
  • spânzuirăți
  • spânzuiserăți
  • spânzuiseți
a III-a (ei, ele)
  • spânzuiesc
(să)
  • spânzuiască
  • spânzuiau
  • spânzui
  • spânzuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spânțui
  • spânțuire
  • spânțuit
  • spânțuitu‑
  • spânțuind
  • spânțuindu‑
singular plural
  • spânțuiește
  • spânțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spânțuiesc
(să)
  • spânțuiesc
  • spânțuiam
  • spânțuii
  • spânțuisem
a II-a (tu)
  • spânțuiești
(să)
  • spânțuiești
  • spânțuiai
  • spânțuiși
  • spânțuiseși
a III-a (el, ea)
  • spânțuiește
(să)
  • spânțuiască
  • spânțuia
  • spânțui
  • spânțuise
plural I (noi)
  • spânțuim
(să)
  • spânțuim
  • spânțuiam
  • spânțuirăm
  • spânțuiserăm
  • spânțuisem
a II-a (voi)
  • spânțuiți
(să)
  • spânțuiți
  • spânțuiați
  • spânțuirăți
  • spânțuiserăți
  • spânțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • spânțuiesc
(să)
  • spânțuiască
  • spânțuiau
  • spânțui
  • spânțuiseră
Intrare: spânzuit
spânzuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spânzuit
  • spânzuitul
  • spânzuitu‑
  • spânzui
  • spânzuita
plural
  • spânzuiți
  • spânzuiții
  • spânzuite
  • spânzuitele
genitiv-dativ singular
  • spânzuit
  • spânzuitului
  • spânzuite
  • spânzuitei
plural
  • spânzuiți
  • spânzuiților
  • spânzuite
  • spânzuitelor
vocativ singular
plural
spânzuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spânzuire
  • spânzuirea
plural
  • spânzuiri
  • spânzuirile
genitiv-dativ singular
  • spânzuiri
  • spânzuirii
plural
  • spânzuiri
  • spânzuirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)