2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șandră sf [At: DDRF / Pl: ~re / E: ns cf șandrama] (Reg) Șandrama (4).

SÁNDRĂ s.f. (Geol.) Câmpie constituită din nisip și pietriș la periferia ghețarilor, în fața morenelor frontale. [< germ. Sander, cf. sued. sander, island. sandur].[1]

  1. Corectat, la etim., din „germ. Sandr” în „germ. Sander”. — tavi

SÁNDRĂ s. f. câmpie din nisip și pietriș la periferia ghețarilor, în fața morenelor frontale. (< fr. sandre)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sándră s. f., g.-d. art. sándrei; pl. sándre

sándră s. f., pl. sándre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șándră, șándre, s.f. (reg.) construcție primitivă de scânduri.

Intrare: sandră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sandră
  • sandra
plural
  • sandre
  • sandrele
genitiv-dativ singular
  • sandre
  • sandrei
plural
  • sandre
  • sandrelor
vocativ singular
plural
Intrare: șandră
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șandră
  • șandra
plural
  • șandre
  • șandrele
genitiv-dativ singular
  • șandre
  • șandrei
plural
  • șandre
  • șandrelor
vocativ singular
plural