2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUTÉNIU s. n. Element chimic, metal alb-argintiu din familia platinei, cu duritate foarte mare, care se întrebuințează la fabricarea filamentului pentru lămpile cu incandescență. – Din fr. ruthénium.

RUTÉNIU s. n. Element chimic, metal alb-argintiu din familia platinei, cu duritate foarte mare, care se întrebuințează la fabricarea filamentului pentru lămpile cu incandescență. – Din fr. ruthénium.

ruteniu sn [At: PONI, CH. 30 / S și: ruthe~ / E: fr ruthénium] Metal cenușiu, foarte refractar, casabil și greu fuzibil, din familia platinei, întrebuințat la fabricarea filamentului becurilor.

RUTÉNIU s. n. Metal cenușiu, asemănător cu platina, care se găsește în natură împreună cu aceasta; este foarte refractar, casabil și greu fuzibil și se întrebuințează la fabricarea filamentului pentru lămpile cu incandescență.

RUTÉNIU s.n. Metal cenușiu asemănător cu platina, foarte refractar, casabil și greu fuzibil, întrebuințat la fabricarea filamentului pentru becurile electrice. [Pron. -niu. / < fr. ruthénium].

RUTÉNIU s. n. metal cenușiu, asemănător cu platina, foarte refractar, casabil și greu fuzibil, folosit la elaborarea unor aliaje, pentru contacte electrice etc. (< fr. ruthénium)

RUTÉNIU n. Metal dur, de culoare albă-argintie, casant, întrebuințat, în formă de aliaje, în electronică și în giuvaiergie. /<fr. ruthénium

*ruténiŭ n. (d. Ruthenia, numele latin al Rusiiĭ dat de Osann unuĭ ținut al Uralilor în care Klaus a găsit ruteniu). Chim. Un metal bivalent găsit în mineralu de platină la 1845 (greutatea atomică 104).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ruténiu [niu pron. nĭu] s. n., art. ruténiul; simb. Ru

ruténiu s. n. [-niu pron. -niu], art. ruténiul; simb. Ru


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Ru, simbol chimic pentru Ruteniu.

RUTÉNIU (< fr. {i}; {s} lat. m. Ruthenia „Ucraina”) s. n. Element chimic (Ru; nr. at. 44, m. at. 101,07) din grupa metalelor platinice. Intră în componența aliajelor foarte dure și rezistente la uzura prin frecare; catalizator al multor reacții chimice folosit și la fabricarea filamentelor pentru lămpile cu incandescență. A fost descoperit de chimistul rus Karl K. Klaus în 1844.

Intrare: ru
ru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ruteniu
  • pronunție: -nĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ruteniu
  • ruteniul
  • ruteniu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ruteniu
  • ruteniului
plural
vocativ singular
plural
Ru simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Ru
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ruteniu Ru

  • 1. Element chimic, metal alb-argintiu din familia platinei, cu duritate foarte mare; este foarte refractar, casabil și greu fuzibil și se întrebuințează la fabricarea filamentului pentru lămpile cu incandescență, la elaborarea unor aliaje, pentru contacte electrice etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
  • comentariu simbol Ru
    surse: DOOM 2

etimologie: