opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RENTIER, -Ă, rentieri, -e, s. m. și f. Persoană care beneficiază de o rentă, din care trăiește, fără să desfășoare vreo activitate productivă pentru a-și câștiga existența. [Pr.: -ti-er] – Din fr. rentier.

RENTIER, -Ă, rentieri, -e, s. m. și f. Persoană care beneficiază de o rentă, din care trăiește, fără să desfășoare vreo activitate productivă pentru a-și câștiga existența. [Pr.: -ti-er] – Din fr. rentier.

rentier, ~ă smf [At: DDRF / Pl: ~i, ~e / E: fr rentier] Persoană care trăiește din rentă.

RENTIER, -Ă, rentieri, -e, s. m. și f. Persoană care trăiește din rentă. Un soare blînd... îi încălzea de-o săptămînă, în fiecare dimineață, plimbarea tacticoasă de bătrîn rentier cu tabieturi. C. PETRESCU, R. DR. 207. Vei cheltui și vei trăi ca un mare rentier. CARAGIALE, O. III 157.

RENTIER, -Ă s.m. și f. Beneficiar al unei rente care constituie principalul mijloc de a trăi. [Pron. -ti-er. / < fr. rentier].

RENTIER, -Ă I. s. m. f. beneficiar al unei rente, care constituie principalul mijloc de a trăi. II. adj. provenit din rentă, legat de rentă. (< fr. rentier)

RENTIER ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care trăiește din rentă. [Sil. -ti-er] /<fr. rentier

rentier m. cel ce trăiește din rentele sale.

*rentiér, -ă s. (fr. rentier). Persoană care trăĭește din rentă și n’are nevoĭe să muncească.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rentier (desp. -ti-er) s. m., pl. rentieri

rentier (-ti-er) s. m., pl. rentieri

rentier s. m. (sil. -ti-er), pl. rentieri

Intrare: rentier (adj.)
rentier2 (adj.) adjectiv
  • silabație: ren-ti-er info
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rentier
  • rentierul
  • rentieru‑
  • rentieră
  • rentiera
plural
  • rentieri
  • rentierii
  • rentiere
  • rentierele
genitiv-dativ singular
  • rentier
  • rentierului
  • rentiere
  • rentierei
plural
  • rentieri
  • rentierilor
  • rentiere
  • rentierelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: rentier (persoană)
  • silabație: ren-ti-er info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rentier
  • rentierul
  • rentieru‑
plural
  • rentieri
  • rentierii
genitiv-dativ singular
  • rentier
  • rentierului
plural
  • rentieri
  • rentierilor
vocativ singular
  • rentierule
  • rentiere
plural
  • rentierilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rentier, rentierăadjectiv

  • 1. Provenit din rentă, legat de rentă. MDN '00
etimologie:

rentier, rentierisubstantiv masculin
rentieră, rentieresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care beneficiază de o rentă, din care trăiește, fără să desfășoare vreo activitate productivă pentru a-și câștiga existența. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Un soare blînd... îi încălzea de-o săptămînă, în fiecare dimineață, plimbarea tacticoasă de bătrîn rentier cu tabieturi. C. PETRESCU, R. DR. 207. DLRLC
    • format_quote Vei cheltui și vei trăi ca un mare rentier. CARAGIALE, O. III 157. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.