2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RAP s. n. Gen de muzică ușoară, influențat de rock and roll, caracterizat prin rostirea sacadată a textului pe fondul monoton al unei baterii. [Pr.: rep] – Din engl. rap.

rap2 sni [At: MDA ms / E: eg rap] Gen de muzică specifică negrilor, cu lungi pasaje vorbite ritmate.

rap1 i [At: BRĂESCU, O. A. I, 26 / E: fo] (Rep; pronunțat și cu r prelungit) Cuvânt care imită zgomote scurte, dese și ritmice, produse prin lovirea unei suprafețe tari. 2 Cuvânt care imită zgomotul produs de o mișcare bruscă și scurtă a unui corp.

RAP [REP] s. n. stil muzical care constă în declamare pe fondul ritmic monoton al unei baterii. (< amer. rap)

rap s. n. (americanism; muz.) Stil muzical al anilor ’90, constând în declamare pe fondul ritmic monoton al unei baterii ◊ „Mi-a povestit cum dădea spargeri în magazine ca să-și procure bani pentru cocaină. Rap-ul lui e o confesiune.” As 35/92 p. 12. ◊ „Bucureștiul va asista în luna mai la concertul cel mai temut din câte s-a anunțat, primul rap în România, cu participarea grupului far al rapului francez [...]” R.l. 23 III 93 p. 2; v. și Viitorul rom. 4 VI 91 p. 1; v. și hard-core [pron. rep; scris și rapp] (cf. fr., it. rap; PN 1982)

râp1 sm [At: ATILA, P. 242 / Pl: ~i / E: bg риба, srb riba] 1 (Iht) Fusar (3) (Aspro streber). 2 (Iht) Pietrar (Aspro zingel).

rîp n., pl. inuz. urĭ (ngr. și vgr. rýpos). Olt. Ban. Serbia. Lip, jeg: Un harap negru buzat Și cu rîpu după cap (P. P.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rap (angl.) [pron. rep] s. n., art. rapul


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RÂP s. v. fusar, fusar mare, pietrar.

rîp s. v. FUSAR. FUSAR MARE. PIETRAR.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

râp1, râpuri, s.n. (reg.) jeg, murdărie, lip.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RAP [ræp] (cuv. engl. „bătaie ușoară”) s. n. Gen muzical de origine afro-americană, caracterizată prin rostirea sacadată a textului. Este diferențiat ca mesaj pe coasta de Est și pe cea de Vest a S.U.A. Acreditat în rândului publicului alb de trioul Run-D.M.C. De multe ori mesaj violent și rebel.

Intrare: rap
  • pronunție: rep
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rap
  • rapul
  • rapu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • rap
  • rapului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: râp
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râp
  • râpul
  • râpu‑
plural
  • râpi
  • râpii
genitiv-dativ singular
  • râp
  • râpului
plural
  • râpi
  • râpilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)