RAP s. n. Gen de muzică ușoară, influențat de rock and roll, caracterizat prin rostirea sacadată a textului pe fondul monoton al unei baterii. [Pr.: rep] – Din engl. rap.

rap¹ i [At: BRĂESCU, O. A. I, 26 / E: fo] (Rep; pronunțat și cu r prelungit) Cuvânt care imită zgomote scurte, dese și ritmice, produse prin lovirea unei suprafețe tari. 2 Cuvânt care imită zgomotul produs de o mișcare bruscă și scurtă a unui corp.

rap² sni [At: MDA ms / E: eg rap] Gen de muzică specifică negrilor, cu lungi pasaje vorbite ritmate.

RAP [REP] s. n. stil muzical care constă în declamare pe fondul ritmic monoton al unei baterii. (< amer. rap)

rap s. n. (americanism; muz.) Stil muzical al anilor ’90, constând în declamare pe fondul ritmic monoton al unei baterii ◊ „Mi-a povestit cum dădea spargeri în magazine ca să-și procure bani pentru cocaină. Rap-ul lui e o confesiune.” As 35/92 p. 12. ◊ „Bucureștiul va asista în luna mai la concertul cel mai temut din câte s-a anunțat, primul rap în România, cu participarea grupului far al rapului francez [...]” R.l. 23 III 93 p. 2; v. și Viitorul rom. 4 VI 91 p. 1; v. și hard-core [pron. rep; scris și rapp] (cf. fr., it. rap; PN 1982)

rap (engl.) [pron. rep] s. n., art. rapul [pron. repul]

rap (angl.) [pron. rep] s. n., art. rapul

RAP [ræp] (cuv. engl. „bătaie ușoară”) s. n. Gen muzical de origine afro-americană, caracterizată prin rostirea sacadată a textului. Este diferențiat ca mesaj pe coasta de Est și pe cea de Vest a S.U.A. Acreditat în rândului publicului alb de trioul Run-D.M.C. De multe ori mesaj violent și rebel.