2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rif sm [At: (a. 1790) IORGA, S. D. VIII, 85 / V: ref, răf, ruf, irif / Pl: ~i sm, ~uri sn / E: tc rif, irif, mg röf, réf] (Îvr) Unitate de măsură pentru lungimi, valorând aproximativ 77 cm.

RIF, rifi, s. m. (Învechit și regional) Unitate de măsură pentru lungimi valorînd aproximativ 77 cm. Ieși afară, maică dragă, Să vezi domnii cum mă leagă Cu 3 rifi de primă neagră. ȘEZ. VII 167.

RIF, rifi, s. m. (Înv.) Unitate de măsură pentru lungime, egală cu aproximativ 77 cm. – Tc. rif.

rif2 s. n. bucată muzicală scurtă repetată de-a lungul unei melodii; ostinato ♦ p. ext. compoziție muzicală care se bazează pe o astfel de bucată muzicală. Din engl. riff.

rif n. cot de măsurat: zece rifi de pânză fină. [Turc. RIF (v. gref)].

rif m. (turc. rif, irif, cot de Viena: ngr. rifi, bg. greh, sîrb. rif, ung. réf, röf, d. germ. griff, șchioapă. V. grif 1). Mold. Vechĭ. Cot de Viena (77 8ǀ4 cm.).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rif (rífi), s. m. – (Mold.) Măsură de lungime înv., egală cu 777 mm. Tc. rif (Tiktin).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

rif, rífi, s.m. și rífuri, s.n. (înv. și reg.) unitate de măsură pentru lungimi egală cu circa 77 cm.

rif, rifi, (ruf), s.m. – (reg.; înv.) Unitate de măsură pentru lungime, egală cu 777 mm. Cot (de Viena) (Bud, 1908). „Un meter are un ruf și giumătate” (Papahagi, 1925). – Din tc. rif, irif „cot de Viena” (Șăineanu, Scriban; Tiktin cf. DER; DEX, MDA), magh. röf, réf (MDA).

rif, -i, (ruf), s.m. – (înv.) Unitate de măsură pentru lungime, egală cu 777 mm. Cot (de Viena) (Bud 1908). – Din tc. rif (Tiktin cf. DER).

Intrare: rif (s.m.)
rif (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rif
  • riful
  • rifu‑
plural
  • rifi
  • rifii
genitiv-dativ singular
  • rif
  • rifului
plural
  • rifi
  • rifilor
vocativ singular
plural
rif (s.m.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rif
  • riful
  • rifu‑
plural
  • rifuri
  • rifurile
genitiv-dativ singular
  • rif
  • rifului
plural
  • rifuri
  • rifurilor
vocativ singular
plural
Intrare: rif (s.n.)
rif (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rif
  • riful
  • rifu‑
plural
  • rifuri
  • rifurile
genitiv-dativ singular
  • rif
  • rifului
plural
  • rifuri
  • rifurilor
vocativ singular
plural
rif (s.n.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rif
  • riful
  • rifu‑
plural
  • rifi
  • rifii
genitiv-dativ singular
  • rif
  • rifului
plural
  • rifi
  • rifilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)